• Mihaela Bicit este studentă în anul patru la Facultatea de psihologie și asistență socială • deși are gradul I de handicap, este din anul întîi prima în an și nici un alt student nu a reușit să o detroneze • pasiunea pentru învățat a descoperită-o imediat ce a intrat la facultate
Mihaela Bocit are 22 de ani. Copilăria și adolescența le-a petrcut la Buhuși. Permanent a fost supravegheată de mama ei, pentru că Mihaela, de cînd s-a născut, se confruntă cu o mare problemă. Ea suferă de distrofie musculară progresivă. De aceea a primit gradul unu de handicap, cu însoțitor permanent, mama ei.
Viață de liceeană la Liceul „Ion Borcea” nu prevestea nimic din viitoarea carieră de studentă eminentă de la Iași. „În liceu învățam, dar nu eram prima din clasă. Mă mențineam undeva pe locul patru, cinci. Eram la filologie, dar îmi plăcea foarte mult psihologia. Bacalaureatul l-am promovat cu 8,50. Imediat am început să mă pregătesc intens pentru facultate”, povestește Mihaela Bocit. După bacalaureat, ea s-a pus serios cu burta pe carte, pentru a-și îndeplini visul. În toamnă a dat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, la Facultatea de Psihologie, dar nu a reușit.
„Am fost foarte supărată. M-am înscris la «Petre Andrei», la Facultatea de psihologie și asistență socială. Am așteptat cu sufletul la gură rezultatele. Mama a sunat la secretariat și de-acolo i s-a spus că am intrat prima pe listă. Nu mi-a venit să cred și am pus-o să mai sune odată. Secretara mi-a spus că, într-adevăr, sînt prima pe listă, cu media 9,25. M-am bucurat enorm. Am plîns de fericire. A fost cel mai frumos lucru din viața mea. Îmi îndeplineam visul de a fi studentă”, mai spune tînăra.
Odată intrată la facultate, pentru Mihaela au început să apară problemele. O săptămînă după aflarea rezultatelor, tînăra a radiat, dar apoi și-a dat seama că nu va putea face facultatea fără un suport financiar. Veniturile familiei erau compuse din pensia bunicii de 300.000 de lei, ajutorul special al fetei de vreo 400.000 de lei și îndemnizația de însoțitor a mamei, de un milion și ceva. „Banii mamei veneau mereu cu întîrziere sau deloc și deci nu ne puteam baza pe ei. Taxa la facultate era de 500 de dolari. În plus apăreau cheltuieli pentru cazare, masă, rechizite, haine, transport. Dorina Poinaru, președinta Societății Handicapaților Fizic, i-a vorbit Algeriei Letermann, de la fundația «Espoir Roumanie» despre mine și, prin intermediul lor, am obținut o bursă lunară de 80 de dolari pe lună. Apoi Betania mi-a plătit jumătate din taxă. Pentru cealaltă jumătate de taxă mi-am asumat eu rolul s-o amortizez. Singurul lucru pe care trebuia să-l fac a fost să învăț. Și nu numai pentru taxă, ci în primul rînd pentru mine și pentru cei care se mîndresc cu mine”, mai povestește, zîmbind, viitorul psiholog. Deoarece are nevoie de însoțitor permanent, mama Mihaelei a plecat cu fiica în Iași. Aici nu au putut sta la un cămin studențesc și, cu ajutorul Societății Handicapaților Fizic (SHF) Bacău, care și-a asumat și cheltuielile de transport, îmbrăcăminte și rechizite, Mihaela a fost cazată în căminul unei școli speciale.
Mihaela vrea să ajungă doctor în psihologie
Cum a început anul universitar, tînăra buhușeancă a început să le arate colegilor de ce este capabilă. Ea le-a demonstrat că învățatul și seriozitatea nu au granițe. Că o persoană cu handicap poate fi net superioară uneia normale. Prima sesiune din viața de studentă a Mihaelei, a fost promovată cu media de 9,70. Și nu a fost o întîmplare. Mihaela a demonstrat că este cea mai bună. S-a menținut constantă la învățătură și a încheiat anul trei cu media 9,70. „Nu sînt o tocilară. Dar îmi place oarte mult ceea ce învăț. Mă supăr foarte tare atunci cînd la un examen la care am studiat pentru că am simțit materia aproape de sufletul meu, iau nota nouă”. Anul patru va fi unul greu pentru Mihaela, deoarece este an terminal și va avea de susținut lucrarea de licență. Ea își dorește să ajungă psiholog și să se ocupe de copii. „Îmi doresc să îmi continui studiile în psihologie. Aș vrea să urmez un master și apoi un doctorat”, mai spune tînăra, care aspiră și la o bursă în străinătate, deși nu ar fi tentată să rămînă acolo.
În puținul timp liber pe care îl are, eminenta studentă citește și pictează. Pentru rezultatele foarte bune la învățătură, ea a fost recompensată de facultate și de Fundația „Aedificia” din Iași cu o excursie la Viena de o săptămînă. „A fost prima mea ieșire din țară și am profitat de ea să vizitez toate muzeele din Viena”, povestește tînăra. Mihaela Bocit este iubită și apreciată de colegi. Felul ei prietenos și lipicios de a fi, spontaneitatea, conștiinciozitatea și seriozitatea sînt cîteva puncte ale rețetei spre succes. Și, chiar dacă, din nefericire, viața i-a jucat o asemenea festă, Mihaela ne arată că norocul și-l mai face și omul, cu mîna lui. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns