Mărturisire
În cursul lunii decemrie 2002, am găsit ocazional în Bacău o importantă sumă de bani, de peste 210.000.000 lei, la o mică distanță în urma păgubașului, pe care l-am sesizat imediat, l-am identificat și i-am restituit portofelul, cu întreaga sumă existentă, refuzîndu-i însă și oferta sa de un milion de lei drept recompensă. Acest gest pe care l-am făcut mă caracterizează de cînd mă știu și sînt mîndru de omenia de care am dat dovadă și pe această cale către semenii mei de viață în societatea pe care o trăim, cu toate neajunsurile ei. Am considerat, omenește, că trebuie să procedez astfel, întrucît mi-am dat seama de implicațiile psihice prin care putea să treacă acel om datorită pierderii acelei sume deosebit de mari, dar mai ales unde putea să ajungă starea emoțională a acestuia în momentul constatării lipsei instantanee a banilor. Am cugetat urgent asupra acestui aspect și m-am hotărît imediat să investighez urgent prima persoană din fața mea în sensul de mers, după care am procedat în consecință la restituirea sumei, după ce m-am convins întru totul de conținutul confirmat dinainte de păgubaș. Mai mare bucurie nu a avut acel om în momentul cînd și-a văzut banii din nou în mîna lui, dar mai mare curiozitate și emoție a avut atunci cînd a fost sesizat chiar de mine, „norocosul”; pur și simplu s-a îngălbenit la față și a început să-i tremure tot corpul, mai – mai să-și piardă cunoștința, căci dacă era cumva bolnav cu inima, probabil că făcea și un atac de cord. Dar a avut mare noroc în viața lui și cred că rare cazuri de acest fel se întîmplă. În același timp, însă, eu personal parcă simt o ușurare supranaturală, o mulțumire sufletească și o datorie de om, îndeplinită conștient, fiincă în acel moment am salvat pur și simplu o viață de om, evitînd un posibil gest necugetat de sinucidere tocmai datorită lipsei acelor bani ai săi. Așa am fost crescut de mic copil, în cinste și corectitudine, în atmosfera de respect față de oameni și nu a admite sau a încuraja unele aspecte negative de conduită socială, de bun simț, sau a te bucura de bunuri și valori ce nu-ți aparțin fără muncă. De altfel, se observă în general că cei care ignoră aceste elemente primare de conduită în viața de toate zilele, ajung mai devreme sau mai tîrziu în capcanele unor obiceiuri degradante ce conduc la dezorganizarea nucleului familial, cu obiceiuri ucigașe de lenevie și trîndăvie, într-un cuvînt, se dărîmă treptat averea acumulată fără muncă, dar și conștiința cu respectul ei în societate. Dacă nu aveam credința de om adevărat, dacă nu avea aceleași sentimente și soția mea – pentru care îi mulțumesc – nu puteam să realizăm împreună creșterea și educarea celor patru copii, împliniți din toate punctele de vedere, material, social, dar mai ales intelectual, în funcții de medici, juriști, economiști, la care, desigur, a contribuit și munca mea de o viață, aceea de economist și revizor contabil. Mi-am îndeplinit, astfel, prin gestul meu de returnare a banilor către păgubaș, o îndatorire de onoare care niciodată nu poate fi evaluată în bani, astfel că și prin aceasta se confirmă cinstea întregii familii, dar și ducerea pe mai departe a principiilor umanitare în societate. (Traian Costică TUMURUG)
Lasă un răspuns