Obiceiuri în de iarnă în liceu

încă nu a venit Crăciunul, nici macar nu a nins, însă mi se pare că tot liceul a fost cuprins de spiritul sărbătorilor: lumea e mai veselă, mai relaxată, (poate și din cauză că aproape s-a terminat școala), clasele sînt împodobite, totul parcă a prins viață. Cred că pentru fiecare, Crăciunul înseamnă căldură, bucurie, un bun prilej de a ne apropia de cei de lîngă noi, de a vedea lucrurile pe care în timpul anului le trecem cu vederea, tradiții și, de ce să nu o recunoaștem, cadourile lui Moș Crăciun. Nu știu la alte licee cum e, însa la Colegiul Național „Gh. Vrănceanu”, să dăruiești cu ocazia Crăciunului, chiar daca e cu o săptămînă înainte, a devenit o tradiție. în fiecare an, „vrăncenii” joacă rolul moșului pentru colegii lor. Cu o săptămînă mai devreme se pregătesc biletele cu numele elevilor din clasă, și dupa ce se amestecă bine, fiecare extrage unul, și aceluia trebuie să-i cumpere un cadou. Bineînțeles numele trebuie paătrat secret pentru că altfel se strică surpriza și „jocul” nu mai are același farmec. Abia acum începe partea dificilă pentru că trebuie sa bați orașul în lung și-n lat să gasești cadoul perfect. Este și un adevarat test, pentru că trebuie să treci în revistă tot ce știi despre colegul tău. E un alt mod de a-l cunoaște. Discreția și tactul sînt calitățile necesare pentru ca totul să fie o surpriză. Nimic nu se compară cu momentul în care se deschid cadourile, cu privirea plină de bucurie și mulțumire a celui care a primit darul. Un alt obicei care se păstrează la noi în liceu este colindatul. Astazi, elevii vestesc profesorilor sărbătorile iernii la ușa cancelariei, însă nu sub forma tradițională, ci puțin „remixate” în stil „vrăncean”. La compunerea pieselor se începe cu săptămîni înainte și participă fiecare elev. Forma lor e păstrată, muzica și ritmul la fel, doar cuvintele sînt adaptate în funcție de caracterul profilor, de întîmplările petrecute de-a lungul semestrului, de dorințele elevilor pentru noul an școlar. Profesorii reacționează diferit: unii zîmbesc, alții rîd in hohote, mai îunt și cei care ascultă foarte atent pentru a-și îndrepta greșelile. La sfîrșit, toata lumea primește aplauze, un „BRAVO!”, o strîngere de mîna și…prăjituri (pentru ca uratura nu e fara bani). Toată această bucurie, voia bună care cuprinde liceul acum, la sfîrșit, mă fac să regret că se termină școala. (Andreea LUPU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!