Obligațiunile, început timid de tranzacționare în Bursa de Valori

De curînd, obligațiunile și-au făcut intrarea în ringul Bursei de Valori nu doar prin înscrierea la cotă, ci și prin tranzacții efective. Pentru piața de capital autohtonă este o premieră benefică. Dar pînă la „explozia” unor operațiuni de acest fel va mai trece mult timp.

Obligațiunile românești sînt în principal emise de municipalități. Este vorba de o formă de împrumut, prin care autoritățile locale vor să obțină bani pentru diverse investiții, pe care nu le pot susține altfel. Deși în anii precedenți se apela des la credite cu garanții guvernamentale, bugetul central s-a degrevat de astfel de obligații în momentul în care a transferat mare parte din încasările din taxe și impozite către bugetele locale. Drept urmare, edilii au rămas să se descurce numai prin forțe proprii. Dar anumite investiții cer sume mari, care nu sînt disponibile într-un singur an. Drept urmare, municipalitățile au început să apeleze la obligațiuni. Pentru a le face atractive pentru investitorii instituționali și pentru cetățeni, au oferit dobînzi superioare celor bancare. Pînă acum, emisunile de obligațiuni municipale au fost subscrise în totalitate. Municipiul Bacău, de exemplu, s-a împrumutat în acest fel cu 35 de miliarde de lei, bani care au fost direcționați către consolidarea și modernizarea Teatrului „Bacovia”.

Pe de altă parte, a apărut și prima emisune de obligațiuni corporatiste, adică emise de o societate comercială, Impact București. Și acestea s-au vîndut integral, după care au apărut cîteva tranzacții pe piața secundară. Este un semnal pozitiv, dar este mult prea puțin față de ceea ce se dorește de la piața secundară a obligațiunilor. „Pe piețele de capital europene sau cea a Statelor Unite tranzacțiile cu obligațiuni sînt la fel de comune precum cele cu acțiuni – ne-a spus directorul societății de servicii de investiții financiare Trend SA Bacău, Eugen Bogdan. Dar acele segmente de piață sînt deja consolidate. Noi sîntem la început, de aceea operațiunile sînt realmente sporadice”.

În practica piețelor consacrate, obligațiunile sînt tranzacționate, dar termenul lor de maturitate este de 10-15 ani. De aceea, tranzacțiile sînt ceva obișnuit, pentru că omul le vinde cînd are nevoie de bani. În plus, s-a creat pur și simplu o industrie a împrumuturilor prin obligațiuni pentru firme, așa că și micul investitor are de unde alege. Pe de altă parte, siguranța unor astfel de operațiuni este alta. Posibilitatea ca o firmă să emită obligațiuni și apoi să dispară este undeva aproape de zero, în timp ce pe piața autohtonă persistă teama de „tunuri” de mari proporții. Începutul a fost făcut, dar rămîne de văzut cum vor evolua lucrurile pe viitor. (Gabriela PASCU)