• salariații din societate spun că fostul director economic s-ar fi căpătuit cu un bloc de nefamiliști, clubul rafinăriei, mai multe mașini de transport și două locomotive • el mai are o vilă la barajul de la Valea Uzului
Octavian Angheluță, fostul director economic al Rafinăriei Dărmănești, coleg de afaceri în diferite firme cu fostul său patron Corneliu Iacobov, pare să fie, cel puțin la prima vedere, principalul beneficiar al multora dintre bunurile Rafinăriei Dărmănești, în posesia cărora a intrat. Muncitorii de la rafinărie susțin că el a cumpărat sau a închiriat clubul rafinăriei, unul dintre cele mai elegante imobile din Dărmănești, blocul tineretului, sau căminul muncitoresc, pe care are de gînd, după spusele locatarilor, să-l renoveze și apoi să-l vîndă. În plus, el a mai beneficiat și de mijloacele de transport ale societății și de două locomotive, pitite undeva la capătul unui fost depozit al Petrom, aflat la intersecția dintre Comănești și Moinești.
Potrivit evidențelor existente la Primăria Dărmănești, pe baza cărora se stabilește impozitul, Clubul Rafinăriei Dătrmănești are o valoare contabilă de 2,6 miliarde de lei, iar căminul muncitoresc – 1,7 miliarde de lei. Oamenii susțin că aceste bunuri au intrat în posesia fostului director cu puțin înainte de a se declanșa în instanță procedura de faliment a rafinăriei. În plus, Angheluță și-ar fi construit, conform spuselor oamenilor, o vilă chiar la intrarea în Dărmănești, una deasupra Barajului de la Valea Uzului și își mai ridică încă una în Călărași, în comuna lui natală. Aceeasi salariați mai susțin că Octavian Angheluță mai este și proprietarul unui palier întreg al unui bloc din orașul Comănești.
Blocul tineretului – un ghetou fără apă și lumină
Blocul tineretului este o fostă clădire impozantă, care a intrat într-un
proces avansat de degradare. Pe trepte stau de vorbă trei tineri.
Unul dintre ei, în șlapi, ne povestește că nu mai au nici lumină, nici apă de cîteva luni. Din decembrie 2003, după ce-a fost declarat falimentul rafinăriei, de unde primeau lumină, căldură și apă, utilitățile au fost sistate. „Oamenii au plecat de bună voie, pentru că aveau copii care riscau să moară de frig. Și eu am copil, pe care l-am dus la părinții mei. Dar nu puteam sta cu toții acolo, așa că eu și soția încă mai locuim aici. Acuma, cică Angheluță o să renoveze blocul ăsta și o să-l vîndă, dar mă întreb dacă vom avea noi vreodată bani să cumpărăm apartamentele”, a spus resemnat Claudiu Bartolomei.
Un tînăr se apropie cu o găleată de apă și cîteva sacoșe cu bidoane pline și ele cu apă. Cară apă pentru că soția lui spală rufe. Dorin Gădan ne invită amabil în „casa” lui. Pe culoar, riști să-ți bagi degetele în ochi din cauza întunericului, dar omul nimerește ușa locuinței cu dexteritatea celui obișnuit. O încăpere de doi metri pe trei, în care stau îngrămădite mobila și cîteva lucruri. Televizorul, este acoperit cu o carpetă. Oricum nu au cum să-l folosească, pentru că nu au curent. În mijlocul încăperii, o balie în care sînt cîteva rufe. O fetiță dă năvală în cameră, iar locul a devenit dintr-odată neîncăpător. „Aici am stat toată iarna, fară căldură, am chinuit și copilul ăsta, pentru că nu aveam unde să mergem. După ce-a intrat întreprinderea în faliment, lichidatorul ne-a trimis înștiințări că, dacă vrem să mai primim lumină, apă și căldură să plătim 1,6 milioane de lei chirie pe lună. Nu știu ce s-a întîmplat, că le-au tăiat pe toate și, din decembrie, stăm fără lumină, căldură și apă. N-am mai spălat copilul ăsta pe cap de două luni, că l-aș fi băgat direct în spital”, spune femeia. „Ne mai încălzim la butelia aragazului, dar e scumpă și asta. Se duce o dată la cinci zile. Am fost la primărie, am cerut o casă, dar nu sînt speranțe, că sîntem flotanți aici și nu avem
dreptul”, spune Dorin Gădan.
Două locomotive sînt garate în fostul depozit al Petrom
Foștii salariați, chiar dacă sînt mai dispuși acum să vorbească despre cele ce s-au petrecut înainte la Rafinăria Dărmănești, tot refuză să-și dea numele. Așa, la grămadă, își amintesc, de la unul la altul, că din patrimoniul întreprinderii au mai dispărut și mijloacele de transport și chiar două locomotive din depou. „Aveam un autocar, un tractor, un Ifron, o vidanjă, două Dacii, care au fost închiriate de Angheluță și duse la Carpatex, fosta IRTA din Comănești”, înșiruie oamenii. Tot ei ne-au dat și două serii a două locomotive de manevră care ar fi aparținut depoului rafinăriei și care au fost duse de Angheluță într-un fost depozit al Petrom, situat la intersecția dintre Moinești și Comănești. Și, într-adevăr, două locomotive de manevră se află garate chiar la capătul unui depozit, bine pitite după garduri, iar seriile indicate de foștii mecanici de locomotivă corespund cu cele ale locomotivelor fotografiate de noi. Octavian Angheluță nu a fost de găsit, deși am insistat aproape o săptămînă și la adresa din Dărmănești, dar și la cea din Comănești. Nimeni, nici chiar persoane care îl cunosc sau care au avut diverse legături cu el, nu au putut să ne dea măcar un număr de telefon al acestuia.
Bunurile sînt închiriate unor societăți
Lichidatorul societății, avocatul Alexandru Tabarcea, spune că bunurile la care au făcut referire oamenii nu sînt nicidecum vîndute, pentru că sînt ipotecate la SNP Petrom. Principala beneficară a contractelor de închiriere este o societate despre care lichidatorul nu poate spune dacă îi aparțin sau nu lui Angheluță. Blocul de nefamiliști este închiriat unei societăți Silva Contruct, care a pus și pază acolo. „Locatarii se apucaseră să fure de pe acolo și primeau apă, lumină și gaze fără să plătească. Așa că am închiriat blocul”, spune Tabarcea. În privința clubului, lichidatorul spune că acesta este închiriat unei persoane fizice, la fel ca și stadionul. „În ceea ce privește mijloacele de transport, eu nu am închiriat decît o parte dintre ele, mai precis două Dacii, un ifron și o vidanjă. În privința locomotivelor, situația este mai aparte, pentru că au fost în reparație capitală la București și ar fi trebuit să plătesc peste un miliard de lei pentru ele. Cum mai înainte de a fi eu numit lichidator exista deja un contract de închiriere pentru ele cu societatea Silva, sau Silvo Construct, nu-mi mai amintesc foarte bine numele societății, le-am propus să achite ei reparația și taxele de transport pînă în Bacău și am reînoit contractul de închiriere. Asta pînă cînd vor fi scoase bunurile rafinăriei la vînzare”, spune Tabarcea. Potrivit lichidatorului pînă acum din contractele de închiriere s-au strîns aproximativ 100 de milioane de lei pe lună.
Cine este Octavian Angheluță?
În perioada 1988 – 1999, directorul economic al Rafinăriei Dărmănești a fost implicat într-un scandal de proporții, în care societatea a fost țepuită cu aproape trei miliarde de lei de un brăilean. Scandalul a avut răsunet pe plan național, pentru că au fost implicați și doi procurori băcăuani, dar s-a știut puțin despre el în Bacău, pentru că procurorii care au anchetat cazul au fost din Brăila. În primăvara lui 1998, Octavian Angheluță a fost contactat de brăileanul Constantin Cristea, zis „Aprozar”, care vroia să cumpere petrol de la rafinăria dărmăneșteană. Angheluță s-a oferit să-l ajute, conform datelor aflate în rechizitoriu, pentru că „Aprozar” avea pile mari: prim-procurorul de la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Onești, Relu Moraru, care îi făcea în acest fel un serviciu procurorului adjunct al Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău, Victoria Bosu. Aceasta, la rîndul ei, a intervenit pentru „Aprozar”, sunată fiind de un coleg de breaslă din Brăila, procurorul Mihalcea Fănel, care îl cunoștea pe proaspătul afacerist cu petrol.
Angheluță i-a dat lui Cristea și unui prieten de-al său 1.000 tone de motorină, fără să se încheie contract, ci doar o notă de comandă. Modalitatea de plată a fost o filă CEC, pe care însă nu era trecută nici data emiterii, nici data efectuării plății, document pe care Angheluță l-a introdus la plată abia în octombrie 1998. „Aprozar” a plecat în SUA și bun dus a fost, iar banii nu au mai fost recuperați nici pînă astăzi. Prins pînă la urmă și condamnat, Cristea a divulgat tot ce-a știut și a povestit cum s-au purtat tratativele între șeful lui și procurorul Victoria Bosu, chiar în incinta Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău. El a mai povestit că, în drum spre Moinesti, au trecut pe la vila procurorului Bosu, unde au lăsat la îngrijitoare 25 de kilograme sturion și 10 kg de icre negre.
La întîlinirea cu Cristea și șeful său, Octavian Angheluță a fost extrem de amabil, precizînd că la pilele pe care le au pot cere și 2.000 de tone de motorină. Octavian Angheluță a fost pus sub acuzație chiar de procurorul general adjunct al României de la acea vreme, Mircea Zarie. Procurorii Victoria Bosu și colegul ei de la Brăila au intrat și ei în atenția organelor de cercetare la cererea procurorului delegat la Parchetul Curții Supreme de Justiție (Secția I Anticorupție) Mihaela Agheniței, care a solicitat avizul Ministerului Justiției pentru declanșarea anchetei. Ei ar fi putut fi acuzați de favorizarea infractorului. Care a fost rezultatul la care s-a ajuns în urma cercetărilor? Victoria Bosu a fost numită procuror inspector la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Bacău, funcție de pe care a și ieșit la pensie și a plecat în Canada. În ceea ce-l privește pe Octavian Angheluță, acesta și-a văzut de afaceri în continuare și a ieșit și el la pensie odată cu falimentul Rafinăriei Dărmănești. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns