Ne izbim de ele la tot pasul. „Acre sau amabile, frumoase sau doar elegante, secretarele sînt „cerberii” de la ușa oricărui șef. Unele au schimbat și cinci șase-directori și au avut arta diplomației și a discreției, care le-a făcut mereu să-și păstreze posturile. Secretara arogantă, care stă la țigară și cafea în timp ce holul e plin de lume se întîlnește acum mai rar. „Modelul” devine pe zi ce trece altul: calculator, mașină de scris electronică, aer condiționat și o infinită abilitatea de a-și scăpa șeful de persoanele incomode, plictisitoare sau de creditori. Am fost șio noi curioși să aflăm ce apreciază șefii la o secretară și cum își văd ele superiorii. Iată ce am aflat!
Lui Petre Hăineală nu-i plac secretarele „acre”
Directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Bacău, Petre Hăineală, este foarte mulțumit de secretara pe care o are acum. El o dă chiar exemplu de seriozitate, profesionalism și corectitudine. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece directorului Hăineală nu-i plac secretarele „acre”. El crede că acestea trebuie să fie obligatoriu amabile în relațiile cu persoanele cu care intră în contact. „Secretarele, în orice moment, sunt o fereastră a instituției, de amabilitatea lor depinzînd impresia cu care pleacă vizitatorii, colaboratorii”, întărește Petre Hăineală. Despre secretara sa (care a dorit să păstrăm discreția asupra numelui său) el mai spune că „este foarte orientată din punctul de vedere a importanței problemelor și persoanelor care solicită să intre la mine, adică știe să ierarhizeze prioritățile”. Seriozitatea „absolută” a asistentei sale îl ajută pe directorul Finanțelor foarte mult în crearea răgazului necesar să poată lucra, mai ales că, recunoaște el, „mai tot timpul sînt în criză de timp”. Petre Hăineală le compătimește pe secretare, în general, pentru că, din cînd în cînd, trebuie „să mai păcătuiască, să spună mici neadevăruri absolut necesare pentru a-și proteja șeful”. Exemple ar fi multe, dar cele mai multe „minciuni profesionale” se referă la faptul că n-ar ști numărul de la mobilul șefului, că nu e în sediu sau e foarte ocupat cu o ședință. Directorul consideră aceste minciuni ca niște „păcate mai mici” și crede că este de preferat ca „persoanele care iau contact cu secretarele să accepte aceste riscuri”. Petre Hăineală mai este mulțumit de secretara sa și pentru că „o simt aproape, adică ține la bunul mers al instituției”. În aprecierea muncii unei secretare, Hăineală pune accent pe profesionalism și în dezaprobă pe directorii care își angajează astfel de asistenți după alte criterii. (Florin POPESCU)
are foto, cod ciuc: Paraschiva Ciuchi
Paraschiva Ciuchi și-a dorit să devină artistă
Paraschiva Ciuchi este secretara directorului executiv Violeta Calapod, de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău. Ea are în spate o activitate de secretariat de peste 22 de ani. La AJOFM Bacău este din 1999, cînd a luat ființă instituția. „Pînă atunci am fost secretară la Centrul de Calificare. Cariera de secretară am început-o imediat după terminarea liceului. În 22 de ani am schimbat atîția șefi că nici eu nu mai știu”, ne-a spus secretara de la Agenție. Cea mai frumoasă colaborare, dar și cea mai tumultoasă a fost pentru Paraschiva activitatea de la fabrica de postavuri, actuala Pobac. Aici a învățat multe. Și a văzut multe. În perioada în care la fabrică au început disponibilizările, după Revoluție, Paraschiva era secretară. A trebuit să dea piept cu femeile care făceau grevă. „A fost o perioadă grea. Țin minte că, odată, pentru că nu le-am dat drumul la directoare, mi-au vărsat cafeaua în poșetă, iar altădată m-au împins pentru a putea intra pe ușă”, își amintește Paraschiva.
Cea mai frumoasă întîmplare din carieră a fost tot la Pobac. „Eu eram obișnuită să vin întotdeauna cu o oră mai devreme decît conducerea, să pregătesc agenda de lucru și cafeaua. Într-o zi nu m-am trezit la vreme și, și cînd am ajuns la birou, am găsit pe masă cafeaua aburindă, făcută de director. Am simțit că cerul se
prăbușește peste mine. Dar am băut o cafea făcută de mînă șefului”, spune Paraschiva Ciuchi, al cărei vis a fost să devină artistă. Cît privește relația cu șefa, numai lucruri de bine. „Sîntem femei și colaborarea este foarte bună. La agenție am fost adusă de la Centru de Rodica Șelaru, de la care am învățat foarte mult, chiar dacă am colaborat o perioadă scurtă de timp cu ea”, ne-a mai povestit secretara Agenției. Pentru că întotdeauna și-a dorit să facă o facultate, Paraschiva Ciuchi studiază împreună cu cei doi copii ai ei. Ea este studentă la drept, în anul doi. (C.T.)
are foto, cod gard
„Gardianul” de la ușa comandantului
• de 17 ani, plutonierul adjutant șef Mărioara Rotaru este secretara comandantului Poliției Județene • în aceasă perioadă, ea a „schimbat” nu mai puțin de șase șefi de Inspectorat
Alexandru Minciuc. Teodor Gheorghiță. Ștefan Ioniță. Dumitru Berbece. Ioan Mihăilă. Nelu Niță. Aceștia sînt șefii Inspectoratului Județean de Poliție Bacău care s-au aflat, vremelnic, timp de aproape două decenii, în această funcție. Singura care a rămas la același birou și care i-a întîmpinat în fiecare dimineață cu un scurt „Să trăiți!” a rămas Mărioara Rotaru, de 17 ani secretară la Serviciul Cabinet al IJP. „Doamna colonel”, cum este numită cu respect și cu o oarecare invidie de unii colegi, a reușit să rămînă în funcție datorită firii sale energice și pentru că a fost hărăzită cu un dar extraordinar: acela de a se modela după oamenii care o înconjoară. „Mai greu a fost să mă acomodez cu fiecare șef, cu tabieturile lui, și cu modul său de a lucra cu oamenii”, povestește Mărioara. Deși nu intră în obligațiile sale, în fiecare dimineață, Mărioara Rotaru își întîmpină șefii cu o cafea așa cum numai ea știe să facă, la care adaugă și puțină sare, și alături de care așează întotdeauna și o floricică. A făcut pînă acum peste 100.000 de cafele. „Singurul căruia i-am servit ceai a fost colonelul Ioan Mihăilă. El nu bea niciodată cafea”, spune „doamna colonel”.
Munca de secretară, mai ales a unui inspector șef de poliție, nu este deloc ușoară. Trebuie să aduni fiecare hîrtie care vine în Inspectorat, să o triezi, să-i dai număr de înregistrare, s-o notezi cu meticulozitate într-un registru, după care o prezinți șefului. În medie, anual, prim mîinile Mărioarei Rotaru trec cam 20.000 de astfel de hîrtii. (Florin CRĂCIUN)
are foto, cod impa
Secretara Casei de Pensii vorbește singură
Activitatea de secretariat este susținută la Casa Județeană de Pensii (CJP) Bacău de Ana Împăratu. Și ea are pe umeri o carieră de secretară de mai bine de 22 de ani. „Cariera îm început-o la Podu Turcului, unde timp de 11 ani am fost secretară la fostul SMA. M-am mutat la Bacău, secretară la Transport Public. De aici m-am transferat la Casa de Pensii, unde fac această slujbă de peste șapte ani de zile”, ne povestește Ana Împăratu. Dintre toate locurile unde a lucrat, cea mai grea muncă o desfășoară la CJP Bacău. „Aici trebuie să răspund la sute de telefoane pe zi, să înregistrez date în calculator. În șapte ani am completat zeci de mii de decizii de pensionare. Pentru că trebuie să intru în contact zilnic cu pensionarii, am învățat și prevederile Legii pensiei. De multe ori, îi îndrum pe pensionari și mă bucur cînd le pot da un sfat bun”, spune secretara Casei de Pensii.
Din cauza programului încărcat și a stressului, se întîmplă uneori ca Ana să vorbească singură. „Uneori, cînd pornește xeroxul sau calculatorul, mi se pare că sună telefonul și răspund: «Alo!». Apoi îmi dau seama că nu sună nimeni. Colegii chiar glumesc pe seama mea cînd mă aud că vorbesc singură”. Dar Ana Împăratu este renumită printre colegi pentru calmul de care dă dovadă. Indiferent de situație, chiar și atunci cînd vin oameni puși pe harță sau băuți, ea reușete să-i calmeze și să aplaneze situția. Situațiile critice apar mai ales în orele de adiență ale directorului general, cînd mai bine de 15 persoane așteaptă să le vină rîndul. Atunci, inevitabil, apar semne de nervozitate, pentru că toți doresc să ajungă la „șef” pentru a-și rezolva necazurile.
Relația cu Mariana Dumitriu, director general la CJP Bacău, precum și cu ceilalți directori ai instutuției, este una foarte bună, deoarece, datorită discreției, promptitudinii și seriozității de care dă dovadă Ana, nimeni nu are ce să-i reproșeze. Nici măcar că mai vorbește singură uneori! (C.T.)
Lasă un răspuns