O curiozitate, omenească de altfel, ne-a îndemant să-i întrebăm pe bărbații care diriguiesc destinele acestui oraș prin funcțiile pe care le dețin, dacă știu să-și repare mașinile, în condițiile în care rămîn în pană. Spre surprinderea noastră, 99 la sută dintre ei, cerberi în problemele de serviciu, se dovedesc inocente fecioare cînd este vorba de rezolvat o pană de mașină. Unul dintre cei care se pricepe cît de cît, măcar să pună un diagnostic, este prefectul de Bacău, Radu Cătălin Mardare. El spune că nu a mai rămas în pană de pe vremea cînd avea Oltcit. „Avea cam aceeași problemă, la delcou și la bobina de inducție, și nu o puteam remedia totdeauna singur. Atunci îl chemam pe fostul meu coleg, inginerul Vasile Pircu, as în materie de mașini. Dacă-i pană de cauciuc, nici nu se pune problema, mă descurc singur! Însă, în ultima vreme, de cînd sînt prefect, nu mă mai ocup eu de problemele mașinii”, spune Cătălin Mardare.
Și vicepreședintele Consiliului Județean Bacău, Dumitru Brăneanu, se dovedește a avea aptitudini de mecanic bun. Totul depinde de marca mașinii. „Dacă-i Dacie, pot s-o repar indiferent ce ar avea. Pot să-i schimb și setul motor, dacă-i cazul”, declară Brăneanu. La polul opus se află comisarul șef adjunct al Gărzii Financiare Bacău, Constatin Ursache. Omul își recunoaște limitele în ale mecanicii, fără probleme. „Sun pe cineva, un prieten care se pricepe. Altceva în afară să schimb roata, nu știu să fac. Eu merg pe principiul că fiecare trebuie să-și facă treaba pentru care s-a specializat. Am respectat cu sfințenie instrucțiunile din Cartea tehnică și perioadele de revizie. În 20 de ani de cînd conduc mașină, am avut parte doar de vreo zece pene de cauciuc”, spune comisarul Ursache.
Cel mai categoric în privința lipsei de aptitudini de mecanic auto este fără îndoială șeful Vămii Bacău, Vasile Șoiman. Omul temut de toți cei care ar vrea să treacă ceva ilegal peste frontieră ne spune șoptit, dar limpede: „Dacă am pană, chem mecanicul. De rezolvat, o rezolv oricum, ce mai contează cum! Am o vorbă: dacă nu poți, nu te băga. Pentru că nu mă pricep la absolut nimic în ceea ce privește o eventuală pană la mașină, îmi iau măsuri de precauție. Niciodată nu plec la drum fără să trec întîi pe la service, așa că nici nu am avut parte de situații neplăcute”, se destăinuie șeful vămii. Șeful finanțiștilor și spaima evazioniștilor din județ, Petru Hăineală, încearcă să-și depaneze singur mașina, în măsura în care se pricepe. Dacă nu-i dă de capăt, cheamă șoferul care, eventual, vine cu un mecanic auto. Nu a avut decît o singură pană mai serioasă, pe care o va ține minte toată viața. „Aveam un Oltcit, eram în Brașov, în perioada dintre Crăciun și Anul Nou. Toată lumea umbla înnebunită să mai facă cumpărături și eu mă grăbeam spre casă. Numai că s-a defectat sorbul din sistemul de alimentare cu benzină din rezervor. Nu am găsit în Brașov, aveam unul de rezervă acasă așa că am făcut autostopul, și-a făcut milă de mine un șofer de TIR, am ajuns în Bacău, am luat piesa, m-am întors în Brașov, am reparat mașină și m-am întors acasă. Tocmai la timp să sărbătoreasc noul an împreună cu familia”, adaugă mucalit Hăineală. De remarcat că toată tevatura a durat nici mai mult nici mai puțin decît două zile.
Nici ziariștii nu sînt mai breji
Un caz aparte printre bărbații care au sau nu aptitudini de mecanic auto îl reprezintă cel al colegului nostru Eduard Adam. Omul este cunoscut ca un cal breaz, care nu are nici un fel de cunoștințe despre mecanica auto. De aceea am decis să ne ocupăm de „relația” lui Eduard Adam cu automobilul său, o Dacie break. Și, ca să nu fim acuzați de subiectivism, am decis să-i lăsăm pe colegi să ne povestească „aventurile” pe care le-au trăit în mașina redactorului șef adjunct al cotidianului „Ziarul de Bacău”. Primul care și-a pus mîinile în cap cînd a auzit despre subiect a fost Florin Crăciun: „Pe mașina lui o alintă «curva dracului» și rămîne cam o dată la două zile în ceea ce a căpătat denumirea generică de «pana lui Edi», adică pana de benzină. Ori de cîte ori este nevoie de Edi și nu-i la redacție, atunci în mod cert a rămas pe undeva în «pana lui Edi»”. Nici Claudiu Tănăsescu nu are o părere mai bună despre aptitudinile lui Eduard. „În afară de volan, cheile de contact și capacul de la rezervorul de benzină nu știe nimic altceva despre ce-ar putea conține mașina lui”, este convins și Claudiu. Cristian Blănuță este mai împăciuitor. „Și eu sînt zero la mașini și cred că el este la fel. Este paralel și cu șofatul. Ultima dată am mers cu el în mașină în urmă cu vreo doi ani. Cred că era începător, de asta era așa de dezorientat în trafic. Sau, poate că nu era începător și așa-i el tot timpul? Oricum, de atunci nu m-am mai urcat în mașina lui”, spune și Blană.
Cel mai categoric și mai laconic este fotoreporterul nostru, Dan Duță: „Ca mecanic auto nu mă pot exprima, că nu l-am văzut la lucru. Pot însă să vă spun că este cel mai bun redactor dintre șoferi”. Ovidiu Pauliuc, colegul lui de birou, nu are prea multe lucruri de laudă. El nu comentează prea mult, dar ce spune este elocvent. „Ce poți să zici despre Edi ca mecanic, cînd auzi că-și lasă mașina pe unde apucă și se ocupă de ea numai cînd îi cade tabla? În schimb, este șofer bun, are nerv, nu scapă nici o groapă. De vreo o sută de ori m-a luat cu mașina și tot de atîtea ori m-a lăsat în drum. Făcea «pana lui Edi»”. La fel de elocvent vorbește despre el și unul dintre șoferii redacției. „Nu pot să-mi spun părerea despre el ca mecanic, pentru că nu l-am văzut să-și repare mașina. N-am văzut-o decît staționînd în fața redacției. Tot timpul îl aud că nu are benzină. Ca șofer, este extrordinar. Pe locomotivă”, adaugă mustăcind cel mai șofer dintre șoferi, nea Fănică Apostol.
De altfel, pe nimeni nu mai miră faptul că mașina lui Edi este în pana care-i poartă numele. Exasperată, la un moment dat Costinela Breahnă i-a sugerat ghinionistului nostru coleg să poarte un bidon după el, ca în cazul în care rămîne fără benzină să aibă măcar recipient. Răspunsul lui Edi, cum că așa n-ar mai fi palpitant, a lămurit-o pe Costinela că situația este irecuperabilă. Cele mai multe povestiri despre cîtă aplecare are Eduard Adam spre mecanică știu, culmea, două dintre colegele lui. Măriuca Boboșa: „Prima dată am făcut cunoștință cu aptitudinile lui Edi în primăvara asta. Rămăsese fără benzină și Bichi (Nicoleta Bichescu – n.r.) nu avea timp să meargă la stație. M-am dus eu să-i cumpăr. Cred că, dintre colegi, eu sînt cea care i-am cumpărat benzină de cele mai multe ori. Pe care Edi o răstoarnă în rezervor chiar dacă-i îmbrăcat în frac. Oricum, el nu-și aduce aminte de faptul că nu are benzină decît atunci cînd pleacă acasă, seara, după ora 19,00. Odată chiar a rămas cu bidonul înțepenit în capacul rezervorului și, bineînțeles că nu a putut să-l scoată singur și l-am desșurubat eu”.
Cel mai bine îl cunoaște însă Nicoleta Bichescu. Ea a avut prilejul să vadă cît de mult se pricepe Edi la mecanică, la doar o săptămînă după ce acesta și-a luat mașina. „M-a sunat pe la ora opt dimineața că a rămas cu mașina în pană, chiar la doi metri de linia ferată de la Poliție. Nu avea benzină, dar nu și-a dat seama de asta. M-a privit cu inocență cînd l-am întrebat dacă a dat puțin la coada pompei. Mi-am dat seama că nu se pricepe la nimic. Am văzut că nu are benzină, m-am dus și i-am cumpărat, tot eu i-am pus-o în rezervor, pentru că el nici nu știa nici care-i cheia de la capac, am dat la coada pompei și l-am rugat s-o pornească. A înfundat-o din prima. Nici nu-i de mirare: era vară și el mergea cu șocul tras. La un moment dat, Edi stătea la vreo trei metri mai încolo, iar eu bijuteream pe sub capota mașinii lui. A trecut un vecin care m-a ajutat s-o pornesc. Omul a rămas convins că mașina îmi aparținea. Partea proastă este că eu eram aproape în pijamale și trecea lume la serviciu și mă saluta. Lui Edi i-am spus să învețe măcar manevrele minime pentru astfel de situații. Dar nici acum nu știe mai multe. Oricum, este inadmisibil ceea ce face. Mașina lui este bună numai cît are benzină. Cînd rămîne în pană, și-o abandonează prin oraș. Odată a stat în spate la prefectură vreo două săptămîni. Cred că trebuie să stea măcar trei zile pe lîngă un mecanic și să învețe să aibă grijă de mașina lui. Pentru că-i spun toate astea, nu mă mai cheamă cînd rămîne în pană decît dacă chiar nu are altă variantă”, povestește Nicoleta. Aventurile lui Eduard Adam ca mecanic auto nu se vor sfîrși după publicarea acestui material. Sîntem siguri. Noi, colegii lui, sperăm măcar să-l convingem că mașina nu merge cu aer, ci cu benzină. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns