Olimpiadele școlare, între pasiune și „grosimea” unui CV

Olimpiadele școlare. Aproape nimeni pare a nu-și mai aduce aminte cu exactitate cînd au apărut aceste concursuri, dar mai toată lumea e de acord că resortul nașterii lor ține de atracția pentru competiție a oamenilor, în general. Apoi, a fost nevoia de clasamente, de ierarhizări care, într-o oarecare măsură, oferă siguranța valorii, fie ea valabilă doar pentru un an. Profesori și elevi susțin că motivația participării la o olimpiadă școlară ține, în primul rînd, de pasiune, dar, odată cu intrarea în „lumea bună” a fazelor superioare a concursurilor școlare, apare și ideea, tentantă, că eventualele performanțe obținute la olimpiadă pot contribui, uneori decisiv, la construirea unui curicullum vitae extrem de interesant pentru conducerea oricărei instituții de învățămînt superior sau companie multinațională. Cît despre partea materială, acesta este, din ce în ce mai mult, scoasă din calcul, în condițiile în care premiile oferite pentru recompensarea performanțelor sînt, de cele mai multe ori, derizorii în comparație cu efortul depus.