Olimpicii. Împărțiți între pasiune, orgolii, premii tentante și posibilitatea alcătuirii unui curriculum vitae cît mai „gros”, laureații concursurilor școlare sînt o categorie aparte de elevi. Priviți cu invidie sau cu mîndrie de colegi, cu dragoste de către părinți și cu admirație de profesori, aceștia se iau la „trîntă” cu materiile ca și cum n-ar mai exista nimic pe lumea asta. Unii zic că olimpicii nu știu altceva decît cu ce se „mănîncă” disciplina la care concurează, în timp ce alții sînt convinși că performerii olimpiadelor sînt niște tipi extrem de deschiși. Cert e că olimpicii de calibru greu fac parte dintre puținele lucruri bune care se mai întîmplă în învățămîntul românesc. Poate singurii.
Gabriel Dospinescu, copilul teribil al Oneștiului
Înalt, tuns „perie” și îmbrăcat în tricou și blugi, tipul din fața mea este extrem de jovial și pare a nu aduce deloc cu ceea ce, de regulă, își închipuie oamenii că trebuie să fie un olimpic de categorie supergrea. E doar o impresie. După două minute de discuție în fața unui pahar cu apă minerală, Gabriel Dospinescu (foto) mă convinge că un elev care și-a trecut în cont o serie impresionantă de premii la fazele naționale ale olimpiadelor școlare, ba chiar și o distincție internațională poate fi un adolescent ca toți ceilalți. Adică un tip care „citește, ascultă muzică, se plimbă, dar care nu știe nimic despre fotbal”, după cum a mărturisit Gabi.
Născut în ultima zi a lunii septembrie a anului 1984, Gabriel Dospinescu a devenit, rapid, un fel de copil teribil al municipiului Onești, care, în plus, a reușit să spargă monopolul deținut, în domeniul etapelor superioare ale concursurilor școlare, de către elevii din orașul lui Bacovia. El nu a avut „o primă dragoste”, ci două: matematica și limba română. Drept urmare, în clasa a V-a și a VI-a, a mers la ambele olimpiade. „Știți cum e. În gimnaziu trebuie să fii polivalent și să încerci să-i mulțumești pe toți profesori”, explică Gabriel. În amîndouă cazurile, el s-a oprit la fazele județene, dar poate că nu i-ar fi fost greu să continue, dacă la clasele respective s-ar fi organizat și etape naționale.
Nu putea însă, să scape prilejul cînd a ajuns în clasa a VII-a și a ajuns, fără prea mari eforturi, la „zonalele” de limba română. „Am ales limba romănă pentru că am văzut că «merge» stilul meu și al profesoarei Lăcrămioara Mutoi. Aceasta era, atunci, proaspătă absolventă de facultate și era la curent cu toate noutățile. Era un stil mai aparte, mai sobru, mai academic, care era bazat mai mult pe critică literară. Și era ceva pentru un elev de clasa a VII-a să abordeze critica literară”, a explicat Gabriel. De altfel, viitorul inspector general Ghiorghi Iorga a ținut să citească teza oneșteanului în plenul festivității de premiere a „zonalelor”, care s-au desfășurat la Bacău. Ulterior, pe teza în cauză, Gabriel Dospinescu a primit și premiul întîi la faza națională a olimpiadei, la care, pe atunci, „participau” doar tezele cele mai bune de la etapele zonale.
Ultimul an de gimnaziu a însemnat pentru Gabi recidivarea prezenței la faza zonală a olimpiadei de limba română, dar și o premieră: prezența la „naționalele” de geografie. În urma „zonalelor” de limba română de la Iași și-a îmbogățit palmaresul cu un premiu trei, în timp ce la geografie a funcționat principiul olimpic „important e să participi”. „Participarea la olimpiada de geografie am luat-o ca pe o verificare în vederea examenului de capacitate. De altfel, din punct de vedere al olimpiadelor, clasa a VIII-a a fost, în general, un an ceva mai slab. A trebuit, totuși, să am grijă și de Capacitate”, a spus Gabriel Dospinescu.
Marea cotitură
Clasa a IX-a a adus pentru Gabi o întoarcere de 180 de grade, după ce a redescoperit matematica și s-a îndrăgostit iremediabil de ea. Drept urmare, nu a ezitat să să califice la etapa națională a olimpiadei de profil. „Simțeam nevoia de ceva nou. Limba română presupune un oarecare idealism și viața nu e numai poezie. În plus, îmi plac provocările și domnul profesor Zaharia (inspectorul Dan Zaharia și profesorul de matematică al lui Gabi, n.r.) a știut să mă provoace. Sincer, nici nu știu cum am ajuns la «naționale», avînd în vedere cît învățam eu la matematică în ultimii ani de gimnaziu. În plus, elevii care mergeau la etapa națională a olimpiadei de matematică erau pentru mine niște somități și credem că n-am să ajuns niciodată acolo. A fost, ce-i drept, foarte greu să ajung la «naționale», dar, odată ajuns acolo, restul a venit aproape de la sine”, mărturisește Gabi. De la sine a venit, probabil, și premiul doi obținut la prima participare la „naționalele” de matematică. Cu toate acestea, reminiscențele limbii române au rămas și, în primul an de liceu, Gabi a mai bifat o participare la olimpiada de specialitate, unde a ajuns în aceeași fază zonală. Avea să fie ultima.
Din clasa a X-a, Gabriel Dospinescu s-a dedicat în totalitate matematicii. Urmarea a fost una logică și a însemnat calificări pe bandă rulantă la „naționalele” de profil. Înterecerea națională rezervată elevilor de clasa a X-a i-a adus un nou premiu doi, pentru ca, anul trecut, să se întoarcă acasă cu o mențiune primită din partea Ministerului Educației și Cercetării și cu un premiu întîi oferit de Societatea Națională de Științe Matematice. În plus, după un baraj aprig, s-a calificat în lotul național lărgit de matematică. Din păcate, participarea la olimpiada internațională a rămas doar un vis. „Să zicem că e necesară o experiență pentru a merge la faza internațională. Oricum, e foarte greu și, uneori, mă întreb dacă nu mă depășește o eventuală etapă internațională. Sper însă, să reușesc anul acesta”, încearcă Gabi o explicație, dar se vede că e doar un paletiv pentru un vis încă neîmplinit.
Olimpiada de la capătul lumii
Prezența lui Gabi în lotul lărgit de matematică nu a rămas însă fără urmări pentru el. Mai exact, oneșteanul a participat, în vara anului trecut, la Olimpiada internațională pluridisciplinară Tuimaada găzduită de Iakutsk (Iakutia), o republică a Rusiei aflată în Siberia. „E un fel de olimpiadă internațională cu caracter regional, care se desfășoară la matematică, informatică, chimie și fizică. Fiecare țară participantă a prezentat în concurs cîte trei oameni la o disciplină”, povestește Gabriel. Acesta a adus României un premiu trei, însă performanța nu l-a încîntat foarte mult, deși a fost recunoscută de minister. „Dacă tot nu am putut merge la olimpiada internațională de matematică, aș fi preferat să merg la Balcaniadă. Deși am înțeles că subiectele de la concursul de la Iakutsk au fost mai grele decît cele de la Balcaniadă, aceasta e mai cunoscută și un premiu luat aici are o rezonanță mai mare”, este de părere Gabi.
Din păcate, acesta nu a fost singurul moment în care copilul teribil al Oneștiului a rămas cu un gust amar. Și asta pentru că oficialii MEC și-au dat, din nou, cu stîngu-n dreptu’ cînd a fost vorba de premiat performanțele elevilor români care au triumfat la capătul lumii. „Nu a fost vorba, așa cum s-a interpretat, că noi, ăștia care am luat niscaiva premii la o olimpiadă regională, venim și cerem bani. Am spus-o întotdeauna, cei care au mers la «internaționalele» propriu-zise meritau mai mult ca noi. Dar nici să nu vină ministrul educației la aeroport, să promită că dă cîteva zeci de milioane de lei premiu și, apoi, să o întoarcă și să dea, pentru premiul trei, doar cîte opt milioane de lei. Cred că era mai corect dacă nu ne promitea nimic. Asta nu înseamnă însă, că sînt supărat pe cineva. E cert că MEC a făcut pentru olimpici mult mai mult decît se făcea înainte. Apoi, a fost excursia olimpicilor din Italia, care, din punctul meu de vedere, a șters toate păcatele ministerului”, a mai spus Gabriel Dospinescu.
La Facultatea de Matematică, dar cu examen
Gabi și-a depănat povestea în cursul săptămînii trecute, în biroul directorului de la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Onești. Pentru a ne putea întîlni, a trebuit să programez discuția cu o zi-două îniante, pentru că altfel riscam să nu-l găsesc. Motivul: Gabi a intrat în „vacanță” de ceva timp, pentru a se pregăti cum trebuie pentru olimpiada națională de matematică. O nouă încercare, la finalul căreia Gabi speră să-și vadă visul cu ochii și să participe la olimpiada internațională de profil. De va fi sau nu să se califice, pentru el urmează admiterea la facultate. Gabi țintește la Facultatea de Matematică a Universității din București, dar, paradoxal, pentru a intra aici va trebui să dea examen. „Știu că sînt admiși fără examen cîștigătorii premiilor întîi, doi și trei la etapa națională, dar nu știu dacă premiul de la olimpiada internațională multidisciplinară e recunoscut. La Iași, aș intra fără examen, dar prefer Bucureștiul. Pînă la urmă, voi accepta și Iașiul, dacă asta va fi mai bine pentru mine”, explică Gabi. Acesta recunoște că, odată intrat la facultate, nu i-ar displăcea deloc să „prindă” o bursă de specailizare în străinătate, dar spune că nu se vede stabilit definitiv în altă țară.
Pînă una alta însă, Gabi se pregătește pentru a face din calificarea la „internaționale” un vis împlinit. „E, poate, dorința oricărui olimpic care participă la «naționale» de patru ani încoace”, spune Gabi. Interesant e că, paradoxal, acesta a mai participat, în gimnaziu, la o olimpiadă „internațională”, dar de limba română. „După ce am cîștigat premiul întîi la olimpiada națională, am mers, la Botoșani, la o olimpiadă organizată pentru toți românii, inclusiv cei din diaspora. A fost o încercare interesantă, dar care nu a rezistat prea mult”, își aduce aminte, cu zîmbetul pe buze, Gabriel Dospinescu. Ne-am despărțit promițîndu-i că, în vară, ne vom reîntîlni să-mi povestească despre aventura sa „internațională” pe tărîmul matematicii. O merită din plin. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns