Nimeni nu-i profet in tara lui. Nici Omar Khayyam n-a fost in Persia natala. Asta nu i-a impiedicat opera sa cucereasca lumea, sa circule in traduceri succesive in peste 150 de limbi straine, dialecte si chiar idiomuri de sorginte locala. Asa se face ca, vrind sau nevrind cineva, Omar Khayyam este, poate, cel mai cunoscut si raspindit poet al lumii, in ciuda faptului, ca nu ne-a ramas de la el nici macar un rindulet de text olograf, ci doar catrene-“rubaiate” de o frumusete coplesitoare. Sa fie 186, sa fie 1231? Nimeni nu poate spune cu precizie, avind in vedere multitudinea de interpolari si compilatii datorate unor scriitori din perioade istorice diferite. “In Persia, poetul, filosoful si matematicianul Omar Khayyam isi traia viata intr-o inimaginabila intoleranta religioasa” (Gheorghe Iorga). Era o vreme in care individul nu avea mare insemnatate, singele era lesne varsat pentru interese dintre cele mai meschine, iar viata fiecaruia se hranea cu moartea celorlalti. Destinul unor opere are, insa, tainele lui si, mai curind sau mai tirziu, valoarea acestora se va impune lumii, stralucirea lor luminind pe toti cei pasionati a-si incerca mintea intr-o gimnastica a frumosului , in constructii intelectuale care sa-i poarte de la scepticismul cel mai sever la epicureismul cel mai dezlantuit, atita vreme cit acestea sunt intemeiate rational. Cu toate astea, Omar Khayyam ramine un mister, pe care eminentul profesor bacauan Gheorghe Iorga se va stradui ani indelungati sa-l dezlege, cercetind cu harnicie izvoare persane si europene. Pentru a ajunge la desavirsirea cartii recent publicate cu titlul “Omar Khayyam si complexele mitului European” Gheorghe Iorga a trudit indelung, nazuind ca va descoperi taina sublimului in “rubaiatele khayyamiene” si va oferi Romaniei si (de ce nu) Europei intregi o cale de sinteza intre doua culturi, dintre care una prea putin aprofundata in spatiul Occidental. Pentru ca – asa cum observam si George Russel – “daca Europa va avea o noua Renastere culturala, comparabila cu cea care a iesit din mariajul crestinismului cu Grecia antica si Roma latina, atunci aceasta trebuie sa vina de la al doilea mariaj; cel al culturii Occidentului cu Orientului. Abia cind o voce vine din Arabia, din India, China sau Japonia realizam fiorul straneitatii din aceasta frumusete si simtim ca ar putea inspira o alta noua mare pasiune culturala a umanitatii.” Din acest punct de vedere, anvergura cartii lui Gheorghe Iorga aduce o contributie remarcabila in spatiul cunoasterii culturii Orientale, consituindu-se ca un liant cu pret de aur intre Estul si Vestul lumii. Temeiul scrierii acestei carti (gindita in trei parti, cu numeroase capitole si subcapitole, cu sectiuni intinse de comentarii si note) se va lamuri in mintea celor ce vor binevoi si vor avea rabdarea de a o citi pina la ultima fila. Vor intelege ca Gheorghe Iorga are entuziasmul de a fi in România vestitor exceptional al unei culturi tulburatoare, pe care merita s-o cunoastem, primindu-ne cu smerenie birul de spiritualitate, oferit noua de autor cu atita generozitate.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns