Liviu – Victor Onițiu, un bărbat de 34 de ani, din comuna Pîrjol, satul Tărîța, a rămas fără vedere după ce Mariana, nevasta sa, i-a aruncat o cană cu sodă caustică în ochi. Omul povestește că o criză de nervi a soției avea să-i schimbe definitiv viața. „Pînă anul trecut, am dus o viață normală, ca orice om. Lucram la o firmă de construcții, aveam salariu”, ne-a povestit omul. Acesta ne-a explicat că a fost să joace fotbal cu cîțiva prieteni în spatele căminului cultural din sat. Cînd s-a întors, a auzit scandal în curte. „Se certa soția cu fratele și părinții ei. Așa că am mai stat cîteva minute pe podețul din fața casei, ca să mai fumez o țigară. Am așteptat să se mai calmeze spiritele din ogradă. Cînd nu am mai auzit scandal, am intrat. Nevasta mea era în spatele porții. Cum m-a văzut că intru, mi-a dat direct în ochi o cană plină de leșie cu sodă caustică”, a rememorat bărbatul. Onițiu ne-a povestit cum pe loc și-a pierdut vederea. A pornit bîjbîind pe marginea drumului spre casa unui prieten din sat, de unde a dat telefon la spital. De luni bune, omul e supus la tot felul de tratamente, dar rezultatul este egal cu zro.
„Singura șansă a omului este să i se facă un transplant de cornee. Ideal ar fi să ajungă în Germania. Acolo ar avea șanse să îi revină vederea. Arsurile sînt foarte grave. Bănci de cornee ar mai fi și în Ungaria sau Bulgaria, dar intervenția chirurgicală ar fi bine să se facă în Germania, că acolo există aparatură de specialitate”, ne-a explicat Viorel Grigoraș, șeful secției de oftalmologie a Spitalului Județean Bacău. Suma minimă necesară omului ar fi, după spusele medicului, de minim cinci mii de euro. „Asta doar pentru transplantul în sine, fără tratamentul de după operație”, susține medicul oftalmolog.
Onițiu și-a pierdut orice speranță. Acesta ne-a spus că trăiește doar dintr-o indemnizație de 1,7 milioane de lei pe lună și nici nu-și închipuie cum ar putea să adune banii pentru operația din Germania. Deși omul a rămas total fără vedere, acesta nu a depus nici un fel de plîngere la Poliție. „Tot cu soția stau și acum în casă. Acum regretă, dar degeaba! Pe mine m-a nenorocit! Părinți nu am. Am patru frați care nu mai știu nimic de ei, pentru că au crescut la orfelinat. Mama a murit cînd eu eram mic și tata m-a ținut doar pe mine acasă. Pe ceilalți i-a dat! Apoi a murit și tata. Nu mai am pe nimeni”, își șterge omul lacrimile, care încă mai ieșeau din ochii săi lipiți.
Am văzut că este singur pe băncile coridorului secției de oftalmologie și l-am întrebat dacă are un însoțitor. „Am venit la Bacău, la spital, singur cu autobuzul, nu am nici măcar un baston alb, nu am nici un ban în buzunar, dar merg așa, bîjbîind pe drum, încetișor și cu voia bunului Dumnezeu, oi ajunge eu pînă-n seară acasă!”, oftează bărbatul, de 34 de ani, care nu a mai văzut de luni bune lumina soarelui. (Olimpia Filip)i, după spusele medicului, de minim cinci mii de euro. „Asta doar pentru transplantul în sine, fără tra
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.