• 18 absolvenți ai cursului de ospătari și-au susținut ieri îndemînarea în fața profesorilor • azi ei vor susține proba teoretică
Pentru fiecare șomer, un pas pentru un viitor loc de muncă îl reprezintă absolvirea unui curs de calificare profesională. Majoritatea optează pentru cursuri căutate în exterior, unde doresc să presteze meseria învățată. Printre aceștia se numără și ospătarii.
La fosta cantină IMU a avut loc ieri examenul practic al absolvenților cursului de ospătari organizat de Serviciul de Formare Profesională din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău. Pe holurile cantinei, 18 viitori absolvenți, tremură ca frunza. E ultima treaptă înaintea absolvirii. Examenul. Fiecare așteaptă să-i vină rîndul la proba practică. Majoritatea sînt tineri. Pînă în 30 și ceva de ani. Mai bățoase par a fi cele patru fete care au absolvit cursul. Băieții, în număr de 14, sînt mai emotivi. Unul dintre absolvenți ne spune „au mai fost trei, dar s-au lăsat. N-au mai venit la ore și, din cauza absențelor nemotivate, au fost exmatriculați”. Îmbrăcați la patru ace, stau adunați și repetă anumite „scheme” profesionale. Unii se înclină de parcă ar fi în evul mediu, alții mimează că duc o tavă încărcată cu delicatese, iar alții repetă pe șoptite fragmente din curs. Că deh, nu se știe ce idee îi mai vine profului !
Viitorii oaspătari au avut cele mai diverse meserii. Printre ei se află telefoniști, ingineri, cofetari, confecționeri îmbrăcăminte, analiști programatori. Toți au terminat o formă de învățămînt, dar nu și-au găsit de lucru. Toți s-au reorientat. Și toți visează să plece la muncă în străinătate.
Daniel Tărcuță are 32 de ani. A absolvit, în 1996,Universitatea din Bacău, Facultatea de Inginerie, specialiatea Utilaje în industria alimentară. „Am lucrat în diverse locuri. În asigurări, vînzări, dar carte de muncă mi-au făcut doar cînd lucram la Panasonic. Apoi am fost trimis în șomaj. Dar și perioada în care puteam beneficia de indemnizația de șomaj a expirat, așa că am devenit șomer neindemnizat. De la Agenție (AJOFM Bacău, n.r.) am fost îndreptat spre un curs de calificare. Am acceptat să o iau de la zero. Nu pot trăi doar pe spatele părinților. Dorința mea este să practic această meserie în străinătate. Și de aceea am ales-o. M-am interesat și știu că se caută și este și bine plătită”, ne-a spus vizibil emoționat absolventul inginer. El este un model demn de urmat pentru cei care lasă la o parte mîndria și încearcă să-și facă un rost în viață.
Remus Stelian Rusu are 30 de ani și a absolvit Liceul PTTR în 1991. A încercat și el să-și croiască un rost, dar a căzut victimă șomajului. „Meseria mea este de telefonist. Am lucrat cinci ani, dar posturile s-au restructurat și am fost dat în șomaj în 1995. Mi-am căutat alte slujbe. Am lucrat ca vînzător de carburanți și apoi într-un bar. De aici m-am înscris la cursul de calificare, pentru a avea o patalama la mînă. Eu, nefiind șomer, am plătit cursul. Norocul meu a fost că m-au mai susținut și părinții. Cursul l-am ales pentru că îmi place această meserie. Îmi dă șansa să intru în contact cu oamenii. Mulțumirea mea e mare cînd îi văd pe ei satisfăcuți de prestația mea și de ceea ce le ofer”, ne-a spus sigur pe el Stelian.
Cel mai fraged absolvent este Sorin Fînaru. Are 19 ani. Plin de emoție, el a dat explicații examinatorilor asupra modului în care se așează tacîmurile la masă: „în stînga farfuriei se pune șervețelul cu vîrful spre exterior, furculița la fel, cu furcheții spre mijlocul blatului mesei, cuțitul cu tăișul înspre farfurie și lingurița pentru desert”.
După ce primele emoții au fost depășite, fiecare și-a intrat în rol și a arătat că nu a trecut ca gîsca prin apă. Rînd pe rînd s-au perindat prin fața profesorilor toți cursanții. Unii au prezentat mostre de meniu, alții au aranjat sau debarasat masa, au prezentat și îmbiat la felurite soiuri de bucate și licori care să facă digestia mai plăcută.
Durata cursului a fost de trei luni și jumătate. Practica a durat două luni, iar partea teoretică o lună și jumătate. Astăzi ei vor susține și proba teoretică și cel mai important lucru este că toți vor avea asigurat un loc de muncă. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns