Oțelești, satul unde copiii nu mai au școală

Există sate în județul Bacău în care învățămîntul se practică la nivelul secolului al XIX-lea. Școli vechi, aflate în pragul prăbușirii, în care investițiile capitale au lipsit cu desăvîrșire după 1990, cînd populația școlară din mediul rural a început să scadă. într-o asemenea situație se află și școala cu clasele I-IV din Oțelești, un sătuc situat în comuna Izvoru Berheciului, în care nici măcar aleșii locali nu intră prea des. Aceasta, probabil, pentru că pînă la școală nu se poate urca cu mașina. Sătenii circulă prin zonă doar cu căruțele. Asta, cînd nu plouă prea tare sau nu ninge. „Pe aici, n-a mai fost primarul decît la alegeri. Și încă o dată, cu o doamnă de la agricultură, să ne înregistreze”, ne-a spus unul dintre oameni. Teoretic, imaginile unor asemenea locuri n-ar trebui să șocheze. Practic, însă, cînd ajungi în fața școlii în care au deslușit buchiile cărții oamenii satului de peste 70 de ani, ești suprins. Zidurile crăpate, prin care se zăresc bîrnele montate cu zeci de ani în urmă, acoperișul găurit de ploile curse de-a lungul anilor și geamurile sparte, toate îți oferă imaginea unui lăcaș de învățămînt ieșit parcă din bombardamentele Primului Război Mondial. Drama școlii din Oțelești îi afectează mult pe cei care au învațat să scrie și să socotească cu dascăli astăzi uitați, dar și pe puținii tineri care ar vrea ca odraslele lor să învețe în același spațiu. Bătrînii satului își amintesc de anii cînd curtea școlii era plină de copii, care învățau în două schimburi. „Am făcut aici șapte clase, prin 1938. Cum era obiceiul. Se învăța și dimineața, și seara. Erau mulți copiii. Păi, de la fiecare casă veneau cîte trei – patru copii la școală. Acum, după democrație, au fugit cu toții, iar școala a rămas ca vai de ea. A mai fost refăcută pe vremea domnului Ceaușescu, prin 66”, ne-a povestit Ioan Puțanu, unul dintre elevii de acum șapte decenii.
Și cei care au studiat în anii ’70 își amintesc că la Oțelești școala era frumoasă, iar condițiile mult mai bune decît cele de astăzi. „Am învățat aici prin 1973. Arăta bine față de acum. Era un singur director, Ciohodaru. Dar pe timpul tatălui meu, erau vreo trei profesori. Eram vreo 30 de copii, la clasele I-IV. Acum, au mai rămas vreo șapte”, ne-a declarat Ion Cioglea.
Omul ar vrea să-și dea băiatul cel mic să învețe tot aici, în sat, dar e nemulțumit și de școală, și de dascăl. „Nu mai este ce-a fost. Ce să facă băiatul aici? Să cadă școala pe el? Poate să o mute primăria unde vrea. Mai bine fac un efort și-l duc în altă parte”, a mai spus Cioglea.
Pentru autoritățile locale, situația școlii din Oțelești este una fără ieșire. Cel puțin în momentul de față. „Instituția de învățămînt este veche și nu i se pot face reparații capitale. Am mai acoperit-o, să nu plouă înăuntru. Sîntem nevoiți să mutăm copiii într-o casă particulară, aflată în imediata apropiere. Asta, pînă o să facem o altă școală”, ne-a declarat Ion Ciuche, primarul din Izvoru Berheciului. Rămîne de văzut ce măsură se va lua, dat fiind că noile obiective din învățămîntul românesc urmăresc o centralizare, care ar putea fi dură pentru micuții din Oțelești. Deoarece, dacă nu li se va construi o nouă școală, puținii copii din sat vor fi nevoiți să învețe la Antohești, la școala situată la vreo cinci kilometri distanță, ceea ce, pe vreme de iarnă ar însemna o adevărat dramă. „Școala din Oțelești datează din 1923. A mai fost acoperită, cu draniță, dar investiții serioase nu s-au făcut. Nici nu prea cred că se poate. Vrem să o mutăm într-o casă vecină, pentru un an, și sperăm să reușim”, a afirmat profesorul Gheorghe Bertea, director coordonator al școlilor din Izvoru Berheciului. (Ionuț BARBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!