D.P. Cum ați gândit structura cursului de comunicare-imagine?
Ovidiu Bufnilă-lector comunicare-imagine: Atunci când încerci să faci un curs de imagine nu este ca atunci când faci un curs de management, de matematică neeuclidiană sau de fizică atomică. Spun asta pentru că te întâlnești cu imaginarul oamenilor. Ori acesta și imaginea lor sunt probleme foarte complexe , greu guvernabile, greu detectabile și trebuie să fii foarte atent pentru că într-o secundă poți rata comunicarea cu oamenii, cu cei care au avut încredere să vină la acest curs. Mă bucur foarte mult că funcționarii din administrația publică locală au fost în număr mare la aceste cursuri. Este mare lucru ca oamenii să aibă încredere în lectori pentru că am conceput acest curs pe ideea de participare.
Vorbiți despre comunicare, despre ideea de implicare activă, de participare. Cum ați reușit să realizați această comunicare în cadrul cursului?
În primul rând eu aș renunța la ideea de curs. Este improprie denumirea și mi se pare mai adecvat să-l numim atelier de imagine. Asta pentru că toată lumea vine și pune ceva din ființa lui acolo. În momentul în care faci un astfel de atelier, nu pornești de la definiții, pentru că ele nu funcționează. Fiecare om este o ființă distinctă, fiecare are o imagine personală, o istorie personală, unii au chiar și legende personale. Fiecare are imaginarul lui care funcționează independent de imaginarul altora, cu care se poate uneori întrepătrunde și nu pot să spun că am pornit de la un big bang. Am ponit de la situații reale cu care se întâlnesc funcționarii publici. Sunt foarte diferite aceste situații de cele cu care se confruntau înainte de ’89. Pentru că acum funcționarul public stă față în față nu cu un popor omogenizat și tembelizat ci stă față în față, om cu om. Un funcționar public trebuie să aibă nu numai datoria, dar și abilitatea, capacitatea și dăruirea de a putea comunica cu fiecare dintre aceștia. Este foarte greu să faci astfel de lucruri și îți trebuie o pregătire specială în această direcție. Lumea, având extraordinar de multe probleme, conflictele cu un funcționar public se pot naște pe neașteptate. Tocmai de aceea, plecând de la vestimentație, de la limbajul trupului, de la bunele maniere, totul converge spre o bună comunicare cu cei care vin în contact cu funcționarul public. Mai mult decât atât, aș spune că trebuie să construiești încredere, iar aceasta se face nu cu o imagine forțată, artificială, ci cu imaginea unui funcționar public cae se dăruiește acelei cauze a omului de pe stradă și încearcă să rezolve problema, chiar dacă, uneori, poate îl depășește.
Am asistat la una dintre orele de curs. Prima impresie a fost că ați depășit cu mult schema clasică de predare. Cea în care lectorul predă definiții, clasificări și teorii iar cursanții scriu și atât. Era un mod interactiv de lucru și o modalitate specială de a-i stimula să gândească și să creeze în registrul lor personal…
Întregul curs a fost de fapt, o invitație la comunicare în grup. Această idee pleacă de la faptul că tot mai mulți oameni au contact cu realitatea prin intermediul televiziunii, prin intermediul media iar ecranul modifică foarte mult imaginarul unui om. Și atunci trebuie să folosești anumite elemente cinematografice, anumite elemente video, teatrale, scenice. Deja lumea pare o scenă în care suntem și actori și spectatori. Funcționarul public care a venit la acest curs a fost invitat să fie și spectator și actor, pentru că imaginea pornește de la imaginea pe care ți-o faci despre tine ca om, despre ceilalți. Automat există și feed back-ul, imaginea celorlalți despre tine.
Am abordat această stratagemă a teatralizării atelierului de imagine pentru că în definitiv, funcționarul public îndeplinește o serie de roluri: uneori trebuie să fie „Mama Salvării Naționale”, alteori trebuie să fie „un luptător antitero”, deci trebuie să aibă capacitatea de a interpreta anumite roluri; Mai mult decât atât trebuie să poată interpreta rolul său propriu și să se comporte ca atare. Am mers pe teatralizarea atelierului pentru că funcționarul public este, sau ar trebui să fie un model pentru oameni, în această lume în care este foarte greu să găsești modele.
Aminteați despre roluri. Știu că sunteți consilier de imagine, scriitor publicat în numeroase țări europene și nu numai, funcționar public, moderator de emisiuni etc… Considerați că aceste roluri v-au influențat în cel de lector?
De regulă oamenii sunt rigizi, uni sau bidimensionali dar cred că în orice persoană există niște valori extraordinare, niște potențe deosebite și mai ales un capital de imagine neexplorat. Nu poți ajunge la acțiune dacă ești un om monocord, trebuiesc învățate aceste complexități pentru că viața este extraordinar de complexă. Trăim într-un ocean de imagini și fie că vrem, fie că nu, ele ne influențează foarte mult. Eu personal, nu mă fragmentez. Sunt același peste tot.
Știu că sunt persoane a căror forță de convingere constă într-un transfer de energie. Îmi spuneați că după un asemenea atelier de lucru erați epuizat….
Există o epuizare în orice profesiune și în orice profesionist care se respectă. Dacă cineva spune că nu este epuizat după o astfel de experiență înseamnă că nu este un profesionist și că se preface. Sigur că ești epuizat atunci când dai oamenilor din experiența ta și nu o faci la modul gratuit ci îi chemi pe ceilalți să fie pe scenă alături de tine. De fapt asta fac tot timpul și în emisiuni, și atunci când consiliez oameni de afaceri, oameni politici, scriitori. Îi invit pe toți să vină pe scenă pentru a interpreta, pentru a identifica anumite cadre de comportament sau pentru a descoperi alte înțelesuri de bun augur pentru imaginea lor.
Lasă un răspuns