Păcat de portocale

Ovidiu PAULIUC

Revoluția portocalie din Ucraina seamănă tot mai mult cu activitatea practicată de mulți dintre tarabiștii din piețele noastre, care aduc din nou la vînzare toate portocalele aruncate la groapa de gunoi de comercianții mai avuți și mai pretențioși. Fie din proprie inițiativă, fie trimiși de patroni, fie cot la cot cu patronii, vînzătorii de prin piețele noastre fac ore suplimentare la gropile de gunoi de pe lîngă centrele en-gross de la București sau de aiurea, de unde culeg toate citricele care se strică acolo, dar sînt considerate la Bacău a fi încă marfă bună.
La fel, în Ucraina, măcinată zilele acestea de tot felul de scandaluri politico-prezidențiale, revoluția lor portocalie pare să se fi stricat și trebuie recuperată, eventual, de la groapa de gunoi. Mai ales că stricăciunea poate fi opera meșterilor din fostul regim, proveniți din fostul regim, și tot așa. Pe democrații oranj de la Kiev îi macină acum acuzațiile de corupție tot mai accentuată, de lipsă a mobilității, de beizadea a președintelui, de inerție sovietică, de mafie în plin avînt. Iar dacă ne aducem aminte de mișcările de toamna trecută de la Kiev, de suspiciunea de otrăvire a candidatului opoziției, de efuziunea de după rezultate, de Eurovision, parcă ar fi nefiresc pentru noi și imensul și atomicul vecin de la nord să rămînă indiferent la locul de unde este adusă portocala, bună sau stricată, din Occident sau de la gunoi.

Cu pantalonii suflecați marinărește, Băsescu a făcut unul dintre primii săi pași diplomatici din carieră exact în Ucraina, pentru a-și compara culoarea din obraji cu oranjul lui Iuscenko. Băsescu părea deja veteran în ale portocalelor, iar vecinii păreau a mai avea de învățat. Doar o impresie însă, fiindcă similitudinile ne cam macină. Iar dacă este să facem o restrîngere pentru așa-zisa revoluție de la Bacău, care a avut nuanțe mai degrabă anti-seche/pro-oricine-ar-fi-el, și aceasta trebuie recuperată de undeva, întrucît s-a cam pierdut pe drum. Tabloul politichiei de la Bacău este un kitsch care nu are egal în nici un timp trecut. Certurile între băieții de la putere, sforăriile, mersul cu pîra la București, și mai ales dorința unuia de a se impune cu orice preț, de a căpăta statut de lider cel puțin județean, aduc mult cu dorința fostului primar de a conduce măcar țara, după cum recunoaște, în sfîrșit, acesta din urmă. Să nu mai vorbim de impunerea pe criterii politice a unor conducători de instituții publice, indiferent de competența lor. Față de revoluția oranj de la vecinul atomic ne mai lipsesc un accident nuclear, o beizadea care să caftească cu ghiulurile de aur toate barurile din Bacău și încă vreo cîteva, nu prea multe. în rest, avem și corupție, avem în continuare și pumn în gura presei, avem și sule în coaste. Și mai avem o foarte sănătoasă clasă socială care aduce mereu portocale de la gropile de gunoi de prin Spania sau doar de pe aici, doar așa, să se păstreze culoarea revoluției. Rămîne damful de fermentație, amintirea nefastă a trandafirilor și a lui Iliescu vorbind despre socialism. de a conduce măcar țara, după cum recunoaște, în sfîrșit, acesta din urmă. Să nu mai vorbim de im

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!