Palestinian cu doi copii români, în voia sorții în Bacău

Mohammed Darwish este un bărbat palestinian, în vîrstă de 30 de ani, care s-a trezit al nimănui în Bacău și cu două fețițe de trei ani, respectiv zece luni, pe cap. Bărbatul crește singur cei doi copii după ce soția a plecat să lucreze la un duty-free în SUA. El spune că și-a cunoscut soția într-un ajun de Crăciun, la o biserică din Bethleem, în urmă cu șase ani. „Era venită împreună cu părinții și un frate. în a doua lună de la asta, eram căsătoriți. Tot în Bethleem. Acolo am și stat și am lucrat amîndoi, la un magazin pe care îl avea fratele meu. Părinții soției nu m-au vrut niciodată și nici nu s-au împăcat cu ideea că ne-am căsătorit. Așa că ei stăteau în Israel, iar eu cu Dana, soția mea, în Palestina”, povestește Mohamed, într-o românească destul de corectă. Totul a început în momentul în care părinții Danei s-au retras în România. „Soția a început să plîngă mereu că «Vreau la mama! Vreau la mama!», așa că n-am avut încotro, mai ales că la noi e război aproape tot timpul. în urma unui atac mai puternic al evreilor, am plecat către România. Ea mai întîi, și eu am mai așteptat să-mi dea viză”, își amintește tînărul.

Socrii nu l-au vrut, dar banii i-au luat

Mohammed povestește, fără resentimente față de socri, că a sperat că vor locui la părinții Danei și că familia soției va deveni mai înțeleaptă, mai ales că pe lume venise prima fetiță, Lyan, iar cealaltă, Maram, era pe drum. „Părinții ei au, la Suceava, o casă cu etaj. Ei locuiesc doar la parter, etajul este liber. Acolo credeam că ne vor da și nouă o cameră. Au luat cei 1.500 de dolari pe care îi aveam de buzunar ca să-și pună uși și ferestre de termopan și la puțin timp după asta ne-au zis să plecăm, că nu au loc și pentru noi. Am sperat că ne vor lăsa să locuim în apartamentul pe care îl au în Sascut, pentru că nu stă nimeni acolo, dar nici așa nu s-a putut. Am venit în Bacău, unde soția mea a făcut școala și unde mai avea cunoștințe și am închiriat un apartament”, povestește palestinianul. El s-a obișnuit și cu percepția românilor că, dacă este cetățean străin are și bani, așa că toată lumea se așteaptă să dea șpagă, iar de cele mai multe ori îi cer bani în față. „Dau bani la doctori să se uite la fetițe, deși sînt cetățeni români, doar eu sînt cetățean străin. Dau bani la asistente, la funcționari, la toată lumea, cînd eu se întîmplă să nu am bani suficienți pentru laptele fetițelor. Pentru că și chiria mă costă aproape cinci milioane de lei pe lună, iar soția cîștigă 550 de dolari pe lună din care îmi trimite și mie”, spune Mohammed.

Actele de ședere expiră în curînd

Problemele tînărului par să se amplifice din ce în ce mai mult. Asta, pentru că permisul de ședere în România îi expiră la începutul anului viitor. Documentul ar putea fi prelungit fără probleme dacă ar avea pașaportul în regulă, dar nici acela nu mai are mult de trăit. Pentru că îi expiră în luna decembrie a acestui an, cu puțin înainte de a-i expira și permisul de ședere. „Ca să pot să-mi prelungesc permisul de ședere în România, ar trebui să ajung în Palestina să-mi fac alt pașaport. Acolo nu-mi dau drumul israelienii, pentru că e război și granița este închisă. Iar dacă nu am poașaport, nu-mi pot face permis de ședere și statul român îmi poate spune oricînd să plec. Mi-au și zis că ori plătesc amendă 30 de milioane de lei, ori plec. Iar eu nu plec fără copii, pentru că sînt ai mei. Sînt așa, ca într-un cerc din care nu pot să ies”, ne-a spus Mohammed. El a încercat să se angajeze la două magazine, dar nu cunoștea limba deloc. „Să te duci și să te întrebe ceva clientul și tu să stai ca un prost în fața lui? Dar acum am învățat destul de bine românește și mai învăț, doar să-mi găsesc de lucru, pentru că trebuie să-mi întrețin copii”, a precizat bărbatul. El speră doar ca statul român să găsească o soluție și pentru situații de genul acesta, pentru a rezolva cumva și problemele cu actele de stare civilă ale străinilor care ne calcă pragul și care ar dori să se stabilescă aici. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!