PAMFLET Guguștiucul de lîngă noi (III)

Înainte de 1989, autorul nostru a fost un activist care a „slujit cauza partidului”, „volens-nolens”, după cum ne încredințează, regretînd primirea în partidul comunist, „mai bine nu mă primeau” și o dovedește ortografiind de fiecare dată numele partidului, ce-i repugnă acum, cu litere mici (p.c.r.). Totuși, cu sinceritatea-i bine cunoscută, mărturisește: „În comunism a fost ceva mai greu, dar noi ne-am descurcat și atunci”. După Revoluție, optînd pentru un important partid istoric, candidează pentru alegerile locale, aspiră la un loc în Parlament, se supără că nu e pe un loc eligibil pe liste și „o rărește cu PNL-ul”, „abandonează activitatea pentru un timp”, ori „mai stă în expectativă” și hotărăște s-o „lase mai moale”, să nu se mai „antreneze în activitatea liberală”, să fie „mai circumspect, mai reținut în activitate”, părăsește partidul și trece la o altă formațiune unde i se ofera „locul I pe liste la deputați”. Nefiind ales, se reîntoarce și „desfășoară o activitate moderată”. Nu are liniște, fiind victima unui „scenariu al conservatorilor liberali din Bacău” care vor să-l „marginalizeze fiindu-le teamă” de el. Va lupta însă „pentru rezolvarea fantasmagoriei băcăuanilor”, îi va „înfrunta cavalerește dar puternic”, va „învinge în lupta dreaptă”, ajungînd și la ultima campanie electorală, cînd un loc pe listă este condiționat de avansarea apreciabilei sume de 75 milioane. După ce ia poziție fermă împotriva procedeului, este „stipendiat” de către o „grupare”, „urmărindu-se nu știu ce”, ajunge pe listele buclucașe, văzîndu-se ales, ruga „Să ne ajute Dumnezeu să deschidem ochii bine asigurând ziua de mâine” fiindu-i ascultată. Avatarurile autorului – politician sînt completate cu descrierea Biroului de conducere PNL Bacău. Acesta este o „ceată de obtuzi și veleitari”, de „gerontocrați care nu se dau plecați” sau un „fief al inginerilor mecanici și mecanizatori”, este de fapt un „pretins birou”, membrii săi fiind „pretinși membri” care se dedau la „mașinațiuni electorale” și „imixtiuni neavenite și supărătoare” făcînd „gafe politice”, sînt „vinovați”, dar ne-am putea aștepta oare la altceva cînd unul din ei e „contradictoriu și cu o orientare centrifugă”, un altul „demobilizat”, iar toți laolaltă sînt „intriganți” și „se încăpățînează cu înverșunare”. Drept urmare „situația la PNL local este contradictorie” și devine chiar „o nebunie”, căci iată „se întrezăresc dizidențe”, ” între președinte și cei doi vicepreședinți s-a creat o prăpastie de ordin economic”, are loc o „ruptură neprincipială”, uneori întregul PNL „stă pe o cracă care trebuie neapărat consolidată”, altminteri „ne-am terminat cu totul”, alteori „stă în espectativă (sic!) precum purcelul în porumb”. Cît despre colegii săi din organizația băcăuană, aceștia sînt niște „Dinu Păturică”, „trepăduși, care umblă după os”, „se comportă ca și comuniștii: fuga după ciolan”, „nu știu cum să-și mai împartă ciolanul”, „nu sunt oameni condiționali”, ci „nonvalori”, „împătimiți de putere”. Ce să mai vorbim despre „tineretul liberal băcăuan” care „e dispus la șuete, cancanuri, cafele, țigări și mai puțină treabă, iar îndoctrinare liberală, aproape deloc”. Și autorul exclamă cu amărăciune: „prea le-am făcut liberalilor mei destule servicii și nu recunosc valoarea omului”. Așa că, „surprins neplăcut de poziția și atitudinea unora” dintre colegii de partid „față de persoana sa”, el se „declară profund consternat” și nu ezită să-i tragă de urechi: „V-am crescut și educat, pe unii dintre Dvs. în spirit patriotic și liberal, iar recunoștința s-a transformat în dispreț și marginalizare”. Nu am avut curiozitatea să confruntăm aceste opinii cu ideile cuprinse în „cărțulia Deceniul Liberal Băcăuan – 1990-2000”, elaborată de dl. J. Ciută cu scopul declarat de „a rămîne posterității” și a „revigora mișcarea liberală care trebuie să triumfe”.

După parcurgerea tuturor acestor „istorii”, deși nu o cunoaștem, o asigurăm de toată simpatia noastră pe doamna Rodica Șerbănescu, considerată de autor ca fiind principala răspunzătoare de necazurile sale în politică, căci pare a fi intuit adevărata față a colegului său de partid, cu mult înainte de apariția acestui volum. (Marilena Donea)