Slănic Moldova, mon amour
„Perla Moldovei” împlinește astăzi 201ani, vîrstă cu o mare valoare istorică ce marchează, odată cu descoperirea primului izvor, începuturile unei stațiuni balneo-climaterice de notorietate europeană.
În comparație cu județul Vîlcea, în care aria de răspîndire a izvoarelor de ape minerale este mult mai largă, existînd mai multe stațiuni balneare pe renumita Vale a Oltului, județul Bacău compensează în mare măsură această diferență prin unicitatea acestei stațiuni, care este Slănic Moldova și care, actualmente, se află într-un continuu proces de dezvoltare și modernizare.
Perla Moldovei – paradis terapeutic
Amplasată într-o frumoasă depresiune, flancată de o parte și de alta de culmi muntoase, stațiunea este apreciată atît pe plan intern, cît și internațional, ca urmare a așezării sale într-un cadru extrem de pitoresc și a factorilor terapeutici, cel mai important constituindu-l existența celor 20 izvoare de ape minerale, deosebit de eficace în tratarea bolilor hepato-biliare, urinare, metabolice, a alergiilor, ca și a bolilor căilor respiratorii.
Situată în centrul Moldovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe versantul estic al Carpaților Răsăriteni, în grupa Munților Nemirei (vf. Nemira Mare-1649 m), la o altitudine de 530 m, Slănic Moldova este stațiune balneară de interes general, cu activitate generală, beneficiind de un climat de tranziție între climatul de dealuri și cel subalpin, cu veri nu prea călduroase (17,8 grade Celsius în iulie) și ierni blînde (- 4,2 grade Celsius media în ianuarie). Media anuală a temperaturii este de 7,1 grade Celsius.
Nebulozitatea este relativ scăzută, cu 150 zile senine anual, 115 cu cer parțial acoperit și 100 zile noroase. Presiunea atmosferică este în general redusă, media anuală fiind de 720 mm.
Precipitațiile atmosferice înregistrează o valoare medie anuală de 750 mm. Ploi abundente cad în perioada mai – august (de scurtă durată) și octombrie – noiembrie, luna septembrie fiind cea mai uscată.
Stațiunea fiind așezată într-o vale adîncă și protejată de versanți împăduriți, este protejată împotriva vînturilor puternice. Briza de munte, vîntul dominant, suflă dinspre sud – vest și se face simțită în tot timpul verii, împrospătînd atmosfera cu aerosoli rășinoși, numărul zilelor calme ridicîndu-se la 293 pe an.
Stațiunea se află la o distanță de 85 km de Bacău și 18 km de Tîrgu Ocna, fiind întemeiată și dezvoltată ulterior datorită numeroaselor izvoare de ape minerale cu compoziții atît de variate din Valea pîrîului Slănic, care pe o hartă tipărită la Viena, în 1856, este numit pîrîul Slatini, urmare a faptului că străbate o regiune cu teren bogat în săruri solubile, o slatină sau sărătură, localitatea fiind numită în cele din urmă Slănic Moldova, spre a o deosebi de Slănicul Prahovei, de asemenea stațiune balneoclimaterică.
Aerul este pur, bogat în aerosoli rășinoși, în ioni negativi de oxigen datorită circulației zilnice (briza de munte) a maselor de aer ozonat și aerosolilor aromați de pădure. Vegetația este abundentă și pădurea coboară pînă la marginea stațiunii.
Acest lucru conferă Slănicului Moldova și caracterul de stațiune climaterică, oferind vizitatorilor posibilitatea curei de aer de o deosebită puritate.
O descoperire ce va face carieră
Prima atestare despre aceste locuri se regăsește în hrisovul dat de Domnul Moldovei, Constantin Cehan Racoviță, la 1 februarie 1757, care dăruiește Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon din Iași întreaga Vale a Slănicului.
Adevărata existență a stațiunii începe în 1801, la 20 iulie, odată cu descoperirea primului izvor de apă minerală de către serdarul Mihalache Spiridon, boier de seamă și slujitor al curții domnești, aflat la o vînătoare de cerbi pe aceste locuri.
În 1812 vin la Slănic cei dintîi bolnavi, în număr de doi sau trei, care auziseră vorbindu-se despre izvoarele din Germania și știau să prețuiască folosul adus de apele minerale.
În 1840, așezarea apare pentru prima dată pe harta țării, sub denumirea Feredeile Slănicului.
Timp de aproape 40 de ani, serdarul Mihalache Spiridon socotise izvoarele și băile Slănicului ca pe o proprietate personală, însă în 1845 statul contestă familiei serdarului dreptul de proprietate și astfel, un an mai tîrziu, Adunarea Moldovei trece, prin donație, stațiunea în administrarea Epitropiei Sf. Spiridon din Iași, după dorința fostului ei proprietar, Constantin Cehan Racoviță, care o donase Epitropiei cu mult înainte de sfîrșitul vieții.
În 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr.3, acesta din urmă, supranumit și „regele Slănicului”, și nr.4 obțin medalia de argint la Expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1883, la Expoziția de la Viena, medalia de aur.
1890: George Enescu, în vîrstă de 9 ani, susține la Slănic, în fața celor veniți la cură, primul său recital.
În anul 1897 (iunie) apare pitorescul ziar de sezon „Curierul Băilor Slănic”, iar în perioada 1903 – 1904 au loc stagiunile teatrului bucureștean – primele într-o stațiune montană românească, cu actori de prim rang, între ei strălucind Aristide Demetriade, neegalabilul Hamlet de mai tîrziu.
1887 – 1912: Stațiunea cunoaște o dezvoltare tot mai puternică; se construiesc hoteluri mari, unele dintre ele fiind folosite și astăzi: „Pufu”, „Nemira”.
1890: Se construiesc: șoseaua Slănic Moldova – Tîrgu Ocna (cea mai apropiată localitate, renumită prin mina de sare), și patru poduri de fier peste apa Slănicului.
Tot în perioada 1887 – 1912 a fost construit hotelul „Racoviță”, după numele domnitorului care a donat Eforiei Sf. Spiridon aceste locuri; clădire monumentală, care îmbină în mod fericit stilul baroc cu elemente de veche arhitectură romînească. Hotelul avea 100 de camere, instalații de băi, sală de aer comprimat, sală de teatru, cabinet de lectură, precum și terenuri proprii de tenis, criquet și fotbal. Tot acum se construiesc un „Casino” cu sală de teatru, concert și bal, sală de cură și „Inhalatorul” dotat cu instalații moderne de pulverizații, pentru care se aduc specialiști din Munchen. Hotelul Racoviță a adăpostit în timpul odiosului Dictat de la Viena comandamentul german al frontului UCRAINA DE SUD, retras în grabă a doua zi după 23 august 1944.
Pentru construcții se folosește piatra din carierele de pe Valea Slănicului, iar ca meșteri sînt angajați vestiți constructori italieni;
se captează izvoarele, se introduc cele mai moderne instalații de băi, inhalații și pulverizații, pentru care se aduc aparatură și specialiști străini, se construiesc uzina electrică și o fîntînă cu apă de băut . Vila „Rica”, construită sub forma unui mic castel medieval, a fost reședința generalului Priessner, comandantul grupului de armate Ucraina de Sud în timpul celui de-al doilea război mondial.
Printre personalitățile vieții politice, istorice și culturale care au vizitat această ștațiune se numără Costache Negri, Radu Rosetti, Alexandru Ioan Cuza, Nicu Gane, Ion Creangă, George Enescu, Alexandru Vlahuță și alții.
Prezentate în continuare la diferite expoziții internaționale de balneologie, apele izvoarelor Slănic obțin numeroase alte distincții. La Expoziția Universală de la Paris, din 1889, la Expoziția cooperativă din București în 1894 și la Expoziția Universală din Paris în 1900, primesc din nou medalia de aur.
1916 – 1918: devenită zonă strategică, Valea Slănicului este teatrul unor încleștări dramatice între trupele romîne și cele ale Puterilor Centrale. Stațiunea este incendiată de armatele germane în retragere.
După 1950, Slănic Moldova cunoaște o nouă dezvoltare prin construirea de vile și hoteluri noi, reamenajarea și mărirea gradului de confort la vilele existente, racordarea stațiunii la circuitul energetic național, construirea de complexe alimentare și meșteșugărești, prin montarea releului de televiziune (1964).
Apa tămăduitoare a izvoarelor curative
Pe teritorul stațiunii Slănic Moldova tîșnesc numeroase izvoare de apă minerală, 20 fiind captate și utilizate în scopuri curative (atît în cura internă, cît și în cea externă).
Faptul că izvoarele de tipuri atît de variate izvoresc pe o zonă relativ restrînsă, uneori chiar alături unul de altul, și totuși diferite ca efecte curative, constituie o particularitate balneologică rar întîlnită atît la noi în țară, cît și peste hotare.
Perla cea mai valoroasă din coroana stațiunilor europene
Din punct de vedere al varietății apelor minerale, stațiunea Slănic Moldova poate fi considerată ca fiind mai înzestrată de natură decît celebrele stațiuni de interes mondial, cum sînt Karlovy Vary, Vichy, Montecatini sau Baden-Baden, neavînd corespondent, ca profiluri similare, decît cu o altă reputată stațiune din Cehia: Marianske Lazne (fostă Marienbad).
Unul din avantajele practice ale diversității apelor minerale de la Slănic Moldova este acela că s-au putut stabili metode de tratament pentru majoritatea afecțiunilor gastrice, intestinale, hepatice și de nutriție și, totodată, pentru stări funcționale total diferite ale tubului digestiv: hipo sau hiperaciditate, hipo sau hipermortilitate etc. Ca urmare a ploilor torențiale, care au fost însoțite de viituri puternice și alunecări de teren, în 1970, majoritatea izvoarelor au fost afectate, dar ulterior ele au fost recaptate și modernizate.
Stațiunea Slănic Moldova ocupă unul din primele locuri printre stațiunile balneoclimaterice din România în ceea ce privește numărul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, cît și mai ales varietatea compoziției și concentraței apelor minerale.
În stațiune se găsesc peste 20 de izvoare de ape minerale, ele fiind captate și utilizate în scopuri curative, respectiv 15 – utilizate pentru cură internă și cinci pentru cură externă (balneație). Pe partea stîngă a aleii izvoarelor se află pavilionul de distribuire a apei prin buvete, la o buvetă fiind grupate izvoarele nr. 1 și nr. 8, iar la o a doua buvetă izvoarele nr. 1 bis și nr. 10, precum și nr. 3.
La pas, prin stațiune
Aleea izvoarelor, ce se întinde pe distanța de doi kilometri și parcul stațiunii, feeric luminat, cu frumoasele sale terase sub forma unui amfiteatru, înconjurat de spații largi de verdeață, brazi și arbori seculari în centrul căruia se află chioșcul fanfarei și un superb și original calendal floral constituie tot atîtea atracții ale orașului -stațiune. Urmează: „Cascada” – cu restaurantul-terasă, situate la o altitudine de 559 m.
Complexul „Venus” – unitate de odihnă și tratament a Sindicatelor din România, situată la o altitudine de 550 m, domină panorama stațiunii prin impunătoarea-i construcție de beton, cu zece etaje, răsărită parcă din inima pădurii și care pune la dispoziția turiștilor multiple posibilități de tratament și petrecere a timpului liber.
Păstrăvăria – cu bazine pentru incubația și creșterea puietului de păstrăv indigen și unde s-au aclimatizat foarte bine și păstrăvul curcubeu sau american adus la noi în țară din Canada în anul 1928.
Punctul numit „300 de scări”, accesibil pe un drum în serpentină situat chiar la intrarea pe aleea izvoarelor și care este format din 300 de trepte lungi, de piatră, care suie prin pădure pe Dealul Dobru la 826 m altitudine.
Alte obiective turistice din împrejurimi sînt traseele Slănic-Tg. Ocna (cu renumita sa mină de sare și unde în subteran se tratează boli ale aparatului respirator, în special astmul bronșic); Slănic-Onești-Borzești, unde se află renumita biserică, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare; Slănic-Piatra Neamț-Tîrgu Neamț-Lacu Roșu; Slănic-Suceava cu vizitarea monumetelor istorice din Nordul Moldovei.
La Slănic -Moldova se pot trata în tot cursul anului: afecțiuni ale aparatului hepato-biliar, ale căilor respratorii, ale rinichilor, afecțiuni metabolice și de nutriție etc.
Invitație la „Sinaia Moldovei”
La Slănic, această „Sinaie a Moldovei”, așa cum atît de frumos o denumea Al. Vlahuță în cartea sa „România Pitorească”, sărbătorile din acest an au o valoare spirituală deosebită, fiind marcate de două evenimente cu o conotație aparte: Hramul Bisericii „Sf. Ilie”, patronul spiritual al Slănicului – ctitorită de Axente și Maria Pandrea în anul 1929 și 201 de ani de la nașterea Slănicului ca stațiune ( 20 iulie 1801 – descoperirea primului izvor de apă minerală).
„Zilele Slănicului”, manifestări au început ieri și se vor încheia mîine, prilejuite de aceste sărbători, întregesc atmosfera de bună dispoziție la care contribuie din plin peisajul natural, cu munții săi maiestuoși și murmurul cristalin al rîului Slănic, care șerpuiește zglobiu printre stîncile munților trufași.
Spectacolele în are liber, întrecerile sportive ce se desfășoară în aceste zile, plimbările pe aleile parcului iluminat „a giorno” , aerul curat și răcoros al serilor, îmbălsămat de miresmele brazilor și mereu împrospătat de curgerea apei Slănicului ne transferă într-o lume de basm, aproape ireală.
Veniți la Slănic! Motelurile, pensiunile și terasele, ca și toți locuitorii Slănicului, vă așteaptă! Astăzi și oricînd!
(Reportaj realizat de Romulus Dan Busnea, Mihai Buznea)
Lasă un răspuns