Atunci când economia unei țări merge foarte bine, cetățenii își pierd pasiunea față de politică. Gâlceava dintre diferiți pițifelnici cu funcții primite „de la partid” poate fi – cel mult! – subiect de bancuri sau de scheciuri umoristice. Când sărăcia mușcă din trupul unei națiuni, când incompetența se plimbă în mașini de lux pe banii Statului și când singurele „depăsiri de plan” se înregistrează la interceptările ilegale și la șpăgile oficiale, atunci partizanatul politic se transformă într-un soi de fanatism de chibiț, iar violența de limbaj ia locul dezbaterilor relevante.
Este ceea ce trăiesc românii la aniversarea (comemorarea?!…) a o sută de zile de guvernare a Cabinetului Ponta 2. Speranțele de-acum un an s-au spulberat încet-încet, iar lehamitea șterge orice urmă de entuziasm popular. Am spus-o și altădată: USL nu a câștigat alegerile generale pentru că ar fi avut candidați iubiți până la delir de către electorat, ci pentru că avea de șters urmele catastrofelor generate de Boc și Băsescu. Oamenii au ieșit în stradă în ianuarie și februarie 2012 cerând „Jos Guvernul!”, „Jos Băsescu!” și „Alegeri anticipate!”. Doar bietul premier clujean a încasat-o! Alegerile s-au făcut la termen, iar Băsescu arată astăzi că este „maestrul păpușar” absolut. Din punct de vedere politic, după o sută de zile, prim-ministrul Ponta dovedește că nu poate depăși statutul de „copilot” al chiriașului de la Cotroceni…
Dezamăgirea politică nu echivalează cu enervarea produsă – de exemplu – de un post TV: în cazul din urmă, iei telecomnda și schimbi programul. Când vorbim de un partid și de un guvern, atunci știm că erorile la acest nivel se răsfrâng direct asupra vieților noastre cotidiene. Lehamitea oamenilor are efecte în toate domeniile și cu preponderență în economie. O nație care nu mai crede în viitorul ei și nu are proiecte majore care să o mobilizeze va avea eficiență zero. Nu o spun eu.
Într-o formă sau alta, managerii unor companii de top recunosc faptul că bilanțul guvernamental la o sută de zile este prost. Printre ei se numără, iată, și președintele societății Agricola Internațional, Grigore Horoi, care – cu eleganță! – spune că s-a cam săturat să tot aștepte: „Noi, cei care am votat, mai avem ceva răbdare pentru că programul de guvernare este pentru o perioadă mai lungă. Dar nu avem capitalul nelimitat. Guvernul trebuie să purceadă la treabă și să facă lucruri concrete. Dacă mi-ar fi plăcut să mă repet, dascăl mă făceam. Totuși acum repet ce am mai spus: națiunea este într-o stare de letargie, este lipsită de entuziasm. Este rolul liderilor să iasă la rampă și să scoată societatea din această stare.”
Declarația aceasta (pentru „Ziarul Financiar”) rezumă starea de fapt din mediul economic. Cabinetul Ponta 1 și-a motivat lipsa de inițiativă prin faptul că era legat de un Buget (pe 2012) votat de oamenii lui Boc. Iată că astăzi are propria lege a Bugetului care nu a schimbat mare lucru: nu au scăzut cheltuielile materiale la nivel instituțional, nu s-a atins careva de TVA sau de taxele pe muncă, iar marile proiecte naționale au rămas doar pe hârtie. În schimb s-au inventat și s-au umflat câteva impozite (foamea de bani pentru funcționarea unui stat birocratic este imensă!) și s-a lărgit baza fiscală. Cu asemenea „ajutoare”, mediul de afaceri nu are cum să… înflorească. „Primăvara economică” este încă departe…
Ștefan RADU
Lasă un răspuns