Partial color

În anii de austeritate antedecembrista, cele citeva ore de program ale televiziunii erau „alb-negru”. În cartierul primaverii se putea vedea un film pe televizoare color, prin cablu, dar tovarasii, dorind ca si poporul sa vada, macar paradele si „realizarile”, în culori pe televizoare importate din URSS, au inventat programul de televiziune „partial color”.
În anii nostri, doi parlamentari români, domnii Funar si Ghise, constatind ca realitatea româneasca, asa cum se vede ea pe ecranele televizoarelor, este prea neagra, au initiat o lege prin care televiziunile sunt obligate sa transmita în mod egal stiri pozitive si negative, deci „partial color”! Initiativa lor, aprobata în unanimitate de Senat, a stirnit un val de proteste iar cel viclean, vazind batalia care s-a încins, îsi freaca miinile de bucurie si întirzie sa se pronunte, pentru a lungi balamucul.
„Legea” care a stirnit atita scandal este de fapt inaplicabila din mai multe motive. Primul si cel mai important este acela ca nu ai cum sa declari o stire ca fiind „negativa” sau „pozitiva”. Realitatea în care noi traim nu este nici buna, nici rea, ea exista si basta! Iata, aflam ca 80% dintre candidatii la bacalaureat au luat examenul. Aceasta stire nu este nici buna, nici rea. Un ziar însa titreaza pe toata pagina: „Învatamintul este o catastrofa: doar 80% dintre cei înscrisi au luat bacul!” Altul scrie, dimpotriva: „Un mare succes al învatamintului românesc: 80% dintre cei înscrisi au luat bacalaureatul!” Stirea în sine nu este nici buna, nici rea, depinde însa de felul în care este editata, de faptul ca informatia se amesteca, voit sau nu, cu opinia, de felul cum este pusa în pagina, de context vreau sa spun, dar si de felul cum este selectata. Daca pe fluxul de stiri un redactor primeste zece stiri „bune” si zece stiri „rele”, iar el nu are spatiu decit pentru sase stiri, sa zicem, cum va alege? Cei doi senatori au observat bine ca sint canale de televiziune care selecteaza doar stirile cu spinzurati si violatori, dar asta este politica editoriala a canalului respectiv de stiri, nu ai cum sa o cenzurezi, desi exista un text constitutional, articolul 30, care ar permite chiar închiderea unui post de televiziune cum este OTV-ul: „(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. (7) Sint interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestari obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.” Sint cel putin cincisprezece ani de cind eu cer o lege a presei, deoarece, iata, chiar Constitutia spune: „Delictele de presa se stabilesc prin lege”. Deci trebuie sa fie o lege care sa stabileasca foarte clar ce se întelege prin „delict de presa”, care sint acelea, cum sint sanctionate. În lipsa unei legi, mass-media din România este o jungla în care se poate întâmpla orice: poti construi realitati paralele, cum se întimpla la OTV, chiar daca schizofrenizezi astfel sute de mii de naivi care se uita cu gura cascata, nestiind la ce pericole îsi expun propria sanatate, stirile de la ora cinci fac victime printre adolescenti care le imita cu inocenta, vulgaritatea unor programe de divertisment demonizeaza milioane de telespectatori care chiar cred ca astfel „se distreaza”!
Pina vom avea o lege care sa transforme jungla mediatica într-o adevarata imagine a lumii în care traim, solutia data de doamna secretar de stat Svetlana Preoteasa, aceea de a introduce în planul de învatamint un obiect care sa ofere elevilor competente în mass-media mi se pare cea mai buna, dar cine sa faca manualul si mai ales cine sa predea un asemenea obiect? Telespectatorul trebuie educat ca el însusi sa aplice cu fermitate cea mai drastica cenzura: cenzura telecomenzii!

Ioan Neacsu