Partidele au rămas fără identitate

Rezultatele alegerilor prezidențiale sunt cunoscute de toată lumea deja, Victor Ponta are un avantaj de circa zece procente în fața lui Klaus Iohannis. Noutatea este că stânga n-a fost preferată numai de așa-numita prostime, ci a crescut numărul orășenilor, tinerilor și al celor cu facultate care o votează. E drept, Iohannis pare să aibă un electorat mai quality, dar votul universal nu conține în el nonsensul calității, ci dă valoare cantității. Cu asta, s-a mai dus un mit confortabil pentru zona de dreapta a politicii, care până acum știa pe ce să se bazeze și unde nici să nu încerce.

Principalul motiv – nu spun cauză, că nu știu de e bine sau rău – al întrepătrunderii electoratelor rezidă în scăderea nivelului general de conștiință politică în România, dublată de faptul că oamenii s-au prins ce-i cu partidele și politicienii, care una spun și alta fac.

Barierele s-au rupt primele nu la electorat, ci la partide. România a mai avut de a face cu alianțe, cea mai importantă fiind CDR-ul care a înlăturat pentru patru ani regimul Iliescu. Și stânga a cunoscut tot felul de alianțe și înțelegeri, de care publicul a fost conștient, dar n-a dat semne de alienare. Șocul, punctul de inversiune a fost în 2008, când românii au votat împrăștiat și Băsescu a adus la guvernare o coaliție PDL-PSD-PC&Co. Acela, cred, a fost momentul în care populația a conștientizat că votul ei chiar nu contează, politicienii și-l bag și-n… buzunar, dacă asta-i ajută să fie la guvernare.

Formarea USL a adâncit confuzia politică, oamenii au votat-o ca să scape de Băsescu, deși el a rămas bine-mersi înfipt la Cotroceni. PNL+PSD = LOVE a fost doar încă o confirmare a lipsei de discernământ pe termen lung a partidelor politice, care au rămas fără identitate, dar s-au umplut de voturi. Așa se face acum că nu mai știe nimeni cu precizie ce e aia PSD, PNL, PDL și de ce ar merita votul.

Ce vedem acum la televizor? Victor Ponta are zilnic de anunțat câte o creștere de salarii, o alocare financiară, pe care unii le-ar numi pomeni electorale. Pentru turul al doilea, i se pare firesc să fie susținut de Corneliu Vadim Tudor și Dan Diaconescu. Mai contează că Vadim a spus despre nevasta premierului că e „curva popii”? Sigur că nu! Nici UDMR nu e deranjat de apropierea lui CVT, câtă vreme rămâne la guvernare și poate defrișa în liniște păduri. Cu Ponta, merg și Meleșcanu, și Tăriceanu, așa cum s-au înțeles dinainte.

Klaus Iohannis zice autist că nu negociază: „Lăsați voturile să vină singure la mine”, pare să ceară neamțul, care e atacat și pentru susținerea lui Laszlo Tokes, desi n-a semnat nimic cu ungurul, probabil nici nu s-au întâlnit. Tot în dreapta, Monica Macovei a uitat că are convingeri ferme, a zis că se gândește. La ce? Este Ponta, pentru ea, alternativa la Iohannis? E dreptul ei, la urma urmei mesajul electoral a fost mai mult populist-stângist, axat pe intervenția fermă, aproape militarizată a statului. Cu Elena Udrea, lucrurile sunt tot mai clare, instituțiile de presă pe care le deține au luni bune de când îl atacă pe Iohannis, iar de două zile Victor Ponta a devenit foarte pozitiv. Și Udrea a zis că se gândește, dar, deocamdată, face, îl susține pe premierul PSD.

Mai înțelege cineva ceva, altceva decât curvăsăreală? Pentru un electorat amorțit și niște partide fără identitate, de ce-ar mai conta cine e Președinte?

Mă puteți citi și pe blog.