• ele croiesc în atelierul din cămin lenjeria pentru cei două sute de asistați • femeile negociază acum un prim contract cu școala „Miron Costin” și urmează să facă pernuțe pentru scăunelele elevilor
Cîteva bătrîne de la Azilul din Bacău vor să se lanseze în afaceri în industria confecțiilor. Acum, ele lucrează pentru ceilalți asistați, dar sînt în plină negociere cu școala „Miron Costin”, unde vor să lucreze contracost pernuțe pentru băncile elevilor. „Am fost săptămîna aceasta la directoarea școlii care a fost încîntată de idee. Noi vrem să facem pernuțe, diferit colorate, pentru fiecare clasă. Ne-am gîndit la 10.000 de lei prețul uneia. Directoarea ne-a promis că va discuta cu părinții copiilor, iar luni trebuie să mergem să vedem care va fi verdictul”, ne-a spus una dintre croitorese.
Grupul de afaceriste este format din patru confecționere, dar ele sînt ajutate și de alte bătrîne care vor să se facă utile. Munca le ajută să uite de necazurile pe care le-au avut pînă să ajungă la azil.
Și-a vîndut casa ca să-și opereze nepoțica în Franța
Elena Buzămurgă a fost croitoreasă de lenjerii la viața ei. Ea este sufletul atelierului din cămin. „Eu am lucrat la Arta Croitorilor timp de 40 de ani. Făceam lenjerie de orice fel: pijamale, cearșafuri, chiloți, fețe de perne, orice. Inițiativa de a face acest atelier mi-a aparținut. Am primit sprijinul directoarei și am cooptat celelalte colege”, ne-a spus Elena Buzămurgă. Bătrîna are 67 de ani și este în azil de patru ani. Ea a decis să vină aici. Are doi copii la București, dar nu s-a putut muta la ei pentru că și aceștia se descurcă greu. „Stau opt persoane într-un apartament și nu am vrut să stau pe capul lor. Am ales să vin aici și mă mai sprijină ei cu bani cînd pot. Eu am avut casa mea, un apartament pe Carpați. Nepoțica mea s-a născut cu retinopatie și, cînd ea avea patru luni, mi-am vîndut apartamentul și i-am dat copilului 40 de milioane să meargă la operație cu fata în Franța. Doctorii nu ne-au spus că operația trebuia făcută la două luni de la naștere și nu la nouă luni, așa că fetița este nevăzătoare și acum, la patru ani. Restul banilor i-am pus la FNI și am crezut că dacă îi las acolo pentru dobîndă, am să reușesc să îmi iau o garsonieră. Dar am pierdut toți banii și am rămas pe drumuri. Mi-am făcut cerere pentru a intra în cămin și două luni am stat în gazdă la o fostă colegă de serviciu”, ne povestește despre necazurile ei bătrîna. Elena Buzămurgă și-a luat gîndul de la banii depuși la FNI, iar acum speră să reușească să facă o afacere din croitorie.
Elena este sufletul afacerii care stă să se nască, dar recunoaște că fără ajutorul celorlalte colege n-ar reuși mare lucru. O altă persoană de bază este și Felicia Simileac. Bătrîna a fost secretară la societățile de pe platforma petrochimică Borzești. Nu are copii și necazurile au adus-o și pe ea în centru. „De cînd eram copil la mama știu să cos. Croitoria este o pasiune a mea și aici în cămin pot să lucrez în voie. Cînd am ajuns acum patru ani aici sufeream de semipareză. Mergeam în baston, iar acum mă simt foarte bine. Am avut noroc și cu niște oameni de bine, patronii unui second -hand care mă ajută foarte mult. Am fost la magazinul lor și nu puteam să îmi închei șiretul la papuci. Era pe vremea cînd mergeam în baston. Patronul a venit la mine, s-a aplecat și m-a ajutat să mă închei. Am izbucnit în lacrimi. Cînd a auzit că stau la azil m-a întrebat dacă vreau să ajut la firmă la sortarea hainelor, la pază. Mi-a oferit șansa asta, să alung plictiseala și să mă simt utilă. El și soția lui sînt niște oameni cu suflet mare și pentru munca mea mă ajută financiar sau cu diverse premii”, ne-a explicat fosta secretară.
Visează să vîndă lenjerii în magazinele din oraș
Norocul croitoreselor l-au reprezentat și conducerea Azilului. Femeile au primit un spațiu, mașini de cusut și materiale. Munca a început serios în vara acestui an, cînd femeile au realizat hăinuțe pentru copiii de la Leagănul nr. 1. Acum, ele croiesc lenjerie pentru asistații din cămin. „Le-am cumpărat 1.200 metri de material, iar ele confecționează cearșafuri de pat, plicuri și fețe de perne pentru cei două sute de asistați ai centrului. Pînă în prezent, femeile au realizat peste o sută de seturi, iar materialul pe care l-am pus la dispoziție va ajunge pentru vreo 230 de seturi de lenjerie de pat. Necesarul este de 460 de seturi, ca să le putem schimba periodic, cînd se murdăresc”, ne-a declarat Daniela Ruseanu, directoarea de la Azil. Deocamdată afacerea femeilor se desfășoară la scară redusă. Ele au confecționat din resturile de material pernuțe pentru scaunele din sala de mese a căminului. Le-au pus în vînzare cu 10.000 de lei bucata. În schimbul unui suc, prăjituri sau bomboane, bărbații din azil vin și își cîrpesc hainele și lenjeria. Dar afaceristele știu că acesta este doar un prim pas. „Sperăm ca în viitor să obținem comenzi mai mari și să reușim să vindem seturi de lenjerii în magazine”, au spus încrezătoare bătrînele din azil. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns