Intenția ca pădurile private băcăuane să fie date în paza silvicultorilor ar crea mari probleme pentru aceștia din urmă. Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a înaintat spre aprobare un proiect de act normativ, prin care s-ar institui paza gratuită a pădurilor private prin intermediul angajaților din teritoriu ai Regiei Naționale a Pădurilor, în speță ai direcțiilor silvice. O astfel de măsură are însă două tăișuri și comportă o doză mare de risc pentru aceștia. Oficialii direcției Silvice Bacău nu au făcut comentarii asupra unui astfel de act normativ, pe motiv că el nu este aprobat și nu se poate discuta pe ce nu există. Dar oamenii de specialitate au opinat că a da pădurile private în paza silvicultorilor statului ar putea avea consecințe nefaste. Argumentele aduse în sprijinul acestei afirmații nu sînt de neglijat. În primul rînd, silvicultorii sînt deja puțini, chiar și pentru terenurile împădurite ce aparțin statului. Fie că s-a dispus trimiterea în șomaj de la nivel central, fie că au fost dați afară din cauza matrapazlîcurilor, este cert însă că numărul lor a scăzut în timp. Direcția Silvică Bacău are în jur de 1.100 de angajați, din care numai 432 sînt brigadieri și pădurari. Aceștia au deja în pază și administrare în jur de 200.000 de hectare de pădure publică. Dacă se adaugă 40.000 de hectare cel puțin – cam cît sînt acum pădurile private -, nu este chiar joacă, mai ales că sînt în zone extrem de sensibile, cum sînt ocoalele silvice de pe Valea Muntelui, Agăș, Comănești și Moinești.
Partea proastă este că silvicultorii au intrat deseori în conflict cu oamenii în calitate de paznici sau au fost percepuți ca fiind piedica principală în calea retrocedării terenurilor forestiere. Chiar dacă lucrurile stau, de fapt, cu totul altfel, gîndirea oamenilor este greu de schimbat, mai ales la țară. Așa că se poate vorbi și de un pericol real ce ar plana asupra lor în cazul în care li se pune în sarcină și paza pădurilor private. Și aici argumentele sînt mai multe. Proprietarii acestora taie acum cum vor, unde vor și cînd vor, fără să respecte vreo regulă pe motiv că arborii sînt ai lor. Rămîne de văzut cum va interzice un act normativ acest lucru. Este adevărat că în codrii proprietarilor privați s-au produs adevărate jafuri, dar simpla impunere în sarcina silvicultorilor paza arborilor nu rezolvă, practic, mare lucru. Pînă la urmă, omul e la el acasă și-i dă în cap pădurarului. Iar rănirea acestuia sau, mai rău, moartea lui nu păzește mai bine pădurea. Pe de altă parte, dacă impunerea regimului silvic de exploatare a pădurilor private nu s-a putut impune pînă acum, înseamnă că legislația actuală nu este bună și fără schimbări nu se rezolvă nimic. Rămîne de văzut care va fi forma actului normativ, dacă va fi adoptat. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns