Mai sint doar citeva zile de campanie electorala, dupa care va trebui sa alegem. Ce? Este o intrebare al carei raspuns difera de la o persoana la alta, de la un colegiu uninominal la altul. Asta daca electoratul chiar isi exprima macar un minim interes fata de chestiunea votului… De fapt, asta este adevarata problema: prezenta la urne. Unul dintre „drepturile democratice” pe care le clamam in mod pagubos este si acela de a fi absent. O absenta nu intotdeauna explicata si explicabila, mai ales in perioade grele din punct de vedere social si economic, asa cum este actuala criza. In mod fals s-a acreditat ideea ca atunci cind poporul nu vine la vot inseamna ca politicienii sint sanctionati. De fapt, majoritatea formatiunilor politice isi doresc manifestarea acestei blazari generale: este mult mai simplu sa manipulezi doar 25 la suta din electorat decit sa minti o comunitate intreaga. Cind oamenii nu-si sacrifica (!!?) zece minute din viata pentru a trece pe la sectia de votare, nu pot crede ca asta inseamna „atitudine civica”. Mai degraba este lipsa de informare si indolenta. Nici afirmatia (mult prea grabita) conform careia „Nu am pe cine vota!” nu se sustine. Fostul prefect Gabriel Berca se arata dezamagit de o asemenea atitudine. Are dreptate cind spune: „Este imposibil ca din cei opt – zece candidati inscrisi pe un buletin de vot sa nu ai afinitati politice si umane macar cu unul!”… N-or fi geniile de pe lume si ingerasii din Rai acesti candidati, dar nici nu pot crede ca exista un electorat atit de elevat incit nu se mai regaseste in spectrul doctrinar din Romania! Daca ar fi asa, atunci ma intreb de ce asemenea alegatori geniali nu se implica direct in lupta politica, de ce nu propun ei o oferta electorala? Pentru ca atitudinea lor este falsa si, pe alocuri, snoaba.
Prezenta la vot este strins legata de doua chestiuni extrem de importante: corectitudinea alegerilor si reprezentativitatea alesilor. Ilegalitatile la care asistam acum pot influenta rezultatul final doar daca procentul de prezenta la urne va fi de 30 – 40 la suta. Ma refer la mizerabilele sacose cu zahar, pui congelati, conserve si sticle cu ulei sau la galetile si cizmele de cauciuc inscriptionate cu sigle de partid. Ma refer la chefurile ad-hoc de prin crisme, la banii negri dati unor lideri de opinie sau interlopilor cu influenta si la toate aranjamentele condamnate de legile acestei tari. Daca prezenta la vot ar fi masiva (macar 70 – 80 la suta), atunci furtisagul la numaratoare nu ar mai fi posibil. Nu ar mai „vota” mortii din legislatura trecuta si cei plecati prin alte colturi ale lumii. Eventualele matrapazlicuri s-ar dilua in masa imensa de voturi corect exprimate. Buletinele celor cumparati cu citeva sute de lei si o sacosa de alimente nu ar mai conta ca proportie. Cei care absenteaza, la asta trebuie sa mediteze: vor „concesiona” dreptul lor de a alege unor insi manipulati.
Nu lipsita de interes este si problema reprezentativitatii. In conditiile unei prezente la vot, intr-un colegiu, de aproximativ 30 la suta, daca un deputat primeste mandatul la un scor de 25 la suta inseamna ca, in realitate, a fost ales doar de 7,5 procente din electoratul acelei comunitati. Nu vom sti vreodata ce si-ar fi dorit cu adevarat restul de 92,5 la suta deoarece unii au fost prea comozi sau dezinteresati de soarta acestei tari. Bucuria celor alesi in astfel de conditii va trece foarte repede. Ei nu vor avea autoritatea unui vot absolut si nu vor putea pretinde sa fie urmati in demersurile lor. Si asta se va rasfringe in viata de zi cu zi a fiecaruia dintre noi. In momentele acestea dificile din punct de vedere economic avem nevoie de conducatori cu autoritate, cu recunoastere populara, care sa aiba de unde sa-si extraga energia necesara aplicarii unor masuri exceptionale. Toate in puterea noastra, a celor chemati sa voteze. Sa fim destepti cinci minute, exact atunci cind trebuie!
Lasă un răspuns