De multe ori se întîmplă să ne facem de „petrecanie”, cum ar fi spus nenea Iancu, cu mîna noastră. Cum reușim mereu să ne enervăm părinții nici noi nu știm, însă cert e că avem ceva talent în domeniu. Fie că nu ne-am făcut curat în cameră sau poate am întîrziat prin oraș, efectul este același: mama/tata, după caz, cu o falcă-n cer și cu una-n pămînt, așteaptă cu nerăbdare să le pice odorul în mîini. Dacă cu profesorii îți mai merge o scuză de genul „îmi pare rău, a întîrziat autobuzul”, cu părinții nu ai nici o șansă. Chiar dacă se întîmplă (foarte rar, dar e posibil) ca scuza ta să fie adevărată, să nu te aștepți niciodată că vei face impresie. În primul rînd, știi că nu ai cum să le dovedești că ai dreptate, așa că cel mai bine ar fi să taci și să înghiți. Pentru că, dacă nu faci așa, ai șanse să-i scoți din minți de tot.
Dacă s-a întîmplat să întîrzii, fii pregătit pentru ora de prelegeri și învață să accepți pedeapsa inițială pe care părinții ți-o trăznesc pe conștiință. Niciodată să nu-i contrazici în aceste momente, pentru că ai atenta la orgoliul de părinte și ar exploda circuitele. Asta ar avea cu siguranță un efect devastator pentru tine: în primul rînd, ești absolvit de pedeapsa elementară de mai devreme. Părinții, în mod spectaculos, vor trece la nivelul doi al jocului, avînd drept obiectiv să-ți purifice puțin comportamentul.Să nu te miri dacă vor ajunge să-ți interzică televizorul, calculatorul, plimbările în oraș, întîlnirile cu prietenul/prietena etc. Ajung să-ți interzică totul și tu nu te gîndești în acele momente decît la un lucru: „Ce bine ar fi să îmi interzică și școala!”. Pe moment nu-ți dai seama că ți s-a semnat sentința, dar ulterior începi să te trezești și să conștientizezi că ai terminat pentru o vreme cu viața.
Dacă papa și maman au binevoit să-ți dea o pedeapsă pentru cîteva zile, atunci trai neică! În prima zi nu-ți pasă, a doua zi te doare capul, a treia zi visezi la stele, dar începînd cu a patra zi cauți disperat căi de scăpare. Din răzvrătitul de acum cîteva zile, ajungi îngerașul casei, care face toată treaba și respectă toate regulile. Mare le este mirarea părinților cînd văd ce copil cuminte au la casă și, dacă sînt în toane mai bune, te vor scuti într-un final de pedeapsă. Ce păcat, însă, că, odată ce ești liber, uiți de toate chinurile penitenței și o iei de la capăt. (Roxana POPA)
Lasă un răspuns