Pendula lui Gigi

Ovidiu PAULIUC

Ieri dimineață, pe parcursul unei singure ore din programul matinal al unei televiziuni, au dat de patru ori știrea că s-a însurat Mutu. O dată între două știri cu accidente, o dată la știrile economice și, în sfîrșit, de două ori în calupurile de știri sportive. Totuși, a fost abia a doua știre ca importanță după cea cu nenorocirile provocate de inundațiile din sudul țării. Și ca să echilibreze această injustiție evidentă, au dat trei știri despre verii Becali. Una, că Giovani a lovit cu Rolls Royce-ul un copil și ar fi fugit de la locul accidentului, alta, cu ce a spus el despre clubul Dinamo. Iar a treia știre era cu – surpriză!!! – Gigi Becali. Și, sătui de atîta Mutu, am fost atenți la Gigi, care, prins că a provocat o pagubă de trei milioane de dolari vechi, a intrat pe mîna procurorilor. Raportat la averea cu care se laudă Gigi, adică peste 200 milioane de coco, cele trei milioane par un mizilic. De aici poate și îngrijorarea cu care Gigi tratează problema: „Mi se rupe p… (nu e vorba de pendulă – n.a.). Nu mai pot eu de urmărirea lor penală. Mă doare în p… Scrie ce vrei tu, acolo…”. Așa a spus Gigi presei, obosit după o noapte întreagă de citit din „Cavalerul luminii” și de vizionat a 3.000-a oară filmul „Mihai Viteazul”. Acum, poate omul s-o fi referit la faptul că justiția intră în vacanță și că, oricum, cîteva luni nu mai au ce să îi facă. Sau poate că a auzit că se reformează justiția și crede că actualele legi se vor abroga. Sau poate că și-a pus badigarjii să îl bată pe procuror, iar pe mielul de Stoica să o scuipe pe Justiția.

S-a făcut un top al frecvenței aparițiilor la televizor în ultima vreme și locul întîi este adjudecat clar de Traian Băsescu. Adică, un fel de primar de-al nostru la scară mai înaltă, mai carismatic, și care vrea să conducă tot. Iar în urma lui este nimeni altul decît Gigi. Și, din păcate, această notorietate se datorează breslei jurnaliștilor, inclusiv mie, care îmi pierd timpul acum scriind despre el, în vreme ce o boare de clientelism bîntuie Primăria din Bacău, ca pe vremuri, numai că acum clienții sînt de-ai lor. Sau, în timp ce Europa ne respinge, iar Tăriceanu spune, ca și Năstase cînd primea palme dinspre vest, că nu e nici o problemă. Sau, în timp ce atunci cînd intri în farmacia cutare îți rîde inima de bucurie, cum strîmb spune o reclamă de la radio.
Gigi Becali este o savoare perversă pentru foarte mulți telespectatori, însă nu de cea mai bună calitate. Din partea lui Becali, doar un instinct și plăcerea de a se da în stambă, de a-și bate joc de ziariști și de opinia publică implicit, și nu o premeditare, îl îndeamnă să să înconjoare cu orice prilej de camere de luat vederi. însă recomandarea Clubului Român de Presă, de a nu-l băga în seamă, ceea ce eu promit să fac pentru ultima oară, nu este respectată, și este păcat. Din nefericire pentru breasla jurnaliștilor, foarte mulți dintre colegii care se duc la Becali în birou, mai ales de la ProGigi TV, se duc tocmai pentru declarațiile triviale ale acestuia, ba îl și instigă să scoată ce are el mai bun în creierul lui mic de filozof. Iar asta, chiar cu riscul să fie făcuți ei înșiși albie de porci, așa cum se întîmplă frecvent. de opinia publică implicit, și nu o premeditare, îl îndeamnă să să înconjoare cu or

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!