Un pensionar de 68 de ani din Bacău, pensionar și văduv, este la un pas de a fi evacuat din casa în care a trăit o viață și al cărei proprietar este. De trei zile, executorul judecătoresc i-a pus în atenție să părăsească locuința și să achite 15 milioane de lei taxa de executare. Un caz fără precedent în Bacău și care demonstrează că, atunci cînd legile proprietății sînt aplicate de judecători mînați de interese obscure, pot produce adevărate drame.
Ioan Prelipceanu a primit în anul 1971 repartiție pentru a locui cu chirie într-o casă din Bacău, situată pe strada Măgura Cașin nr. 7. Locuința a aparținut familiei Eșanu, dar a fost expropiată în anul 1962, în baza unui decret. Foștii proprietari au primit despăgubiri, la valoarea de atunci, pentru că pe terenul pe care se afla casa urma să se construiască un bloc. Între timp, autoritățile vremii s-au răzgîndit și, cîțiva ani mai tîrziu, au dat casa spre a fi locuită de chiriași. În anul 1996, după apariția Legii 112, privind imobilele naționalizate, pentru că nimeni nu a revendicat imobilul, Ioan Prelipceanu a solicitat primăriei Bacău să poată cumpăra casa în care a locuit timp de 35 de ani. În decembrie 1996, reprezentanții municipalității au dispus către Termloc, societatea care administra spațiul locativ al orașului, să încheie actul de vînzare-cumpărare cu familia Prelipceanu.
Abia în 2001, după apariția Legii 10, familia fostului proprietar a solicitat retrocedarea imobilului. Primăria Bacău a respins cererea de restituire în natură și a decis că se pot acorda despăgubiri bănești, de fapt reactualizarea sumei primită la expropiere, la valoarea de 100.000 de dolari pentru casă și de 35.800 de dolari, pentru terenul aferent. Banii au fost ceruți de familia Eșanu, dar evaluarea urma să fie făcută de comisia abilitată de lege. Numai că Vitali Eșanu, urmașul proprietarilor, a deschis acțiune judecătorească, pentru a-și recăpăta bunurile în natură. Solicitarea nu s-a făcut în baza Legii 10, de retrocedare a proprietăților, ci în Baza Legii 33 din 1994, potrivit căreia „dacă bunurile imobile expropiate nu au fost utilizate în timp de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate și respectivele lucrări nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică”.
Procesul s-a judecat într-o primă fază la Tribunalul Bacău. Judecătorii au constatat că imobilul a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil și că, în aceste condiții, retrocedarea nu poate fi solicitată doar în baza Legii 10. Cît privește Legea 33, instanța a considerat că „dispozițiile legii își produc efectele numai la situațiile apărute după data apariției sale, deci numai după expropierile dispuse după data de 27 mai 1994. Reclamantul nu se mai poate prevala de dispozițiile Legii 33/1994, pentru a obține retrocedarea în natură a imobilului”. Judecătorii de la Tribunal au respins acțiunea lui Vitali Eșanu și au declarat legal contractul de vînzare-cumpărare încheiat între Ioan Prelipceanu și Primăria Bacău.
Judecătorii Curții de Apel par să fi avut pe masă alte legi decît ale colegilor lor de la Tribunal. Magistrații Claudia Popescu și Fănică Iamandi au considerat că, atît timp cît Legea 33 „nu conține prevederi referitoare la situațiile în care expropierea s-a realizat anterior intrării sale în vigoare”, aceasta poate fi aplicată și retroactiv cu 40 de ani. Ei au considerat nul actul de vînzare-cumpărare încheiat între familia Prelipceanu și Primăria Bacău, pe motiv că familia Eșanu „nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra casei și a terenului”. Și asta, deși în urma expropierii făcute în 1962, imobilul a intrat în proprietatea statului, care a plătit despăgubiri.
„La Curtea de Apel s-a produs o golăneală judiciară. Din interese colaterale, judecătorii au decis să restituie în natură imobilul lui Eșanu și să mă scoată pe mine din casă. Ei au luat deciziile în baza Legii 33, nu în baza Legii 10. Sînt om în vîrstă, soția mi-a decedat acum cîțiva ani. Casa am plătit-o în rate, tot ce am avut am investit în acest imobil. Acum, executorul judecătoresc mă scoate în stradă și eu nu am nici un ban. Am fost cumpărător de bunăcredință și mă trezesc cu lucrurile în stradă. Mă voi adresa Curții Europene pentru Drepturile Omului, dar este inadmisibil ca românii să își caute dreptatea doar la CEDO. Nu mai am oricum nici o încredere în justiția română”, ne-a declarat Ion Prelipceanu.
Legi aplicate cu altă măsură pentru cei doi proprietari
Decizia de la Curtea de Apel Bacău a fost confirmată și de Curtea Supremă de Justiție. Cu alte cuvinte, casa cu doi proprietari din Bacău va reveni celui care a primit deja bani pentru expropiere. Juriștii spun că ceea ce se întîmplă este o eroare judiciară. „Primăria a fost îndreptățită să vîndă casa, în 1996. Fostul proprietar și-a primit banii, iar dacă suma era neîndestulătoare, se putea face o reparație, în baza Legii 10. Cît privește Legea 33, aceasta a fost interpretată de judecători într-o manieră care a favorizat clar una dintre părți. Legea prevede efecte pentru viitor, nu pentru trecut, or ei au aplicat-o pentru o expropiere produsă în urmă cu 40 de ani”, ne-a declarat Dumitru Popa, secretarul municipiului Bacău. Aceeași poziție o are și juristul Termloc, Dorica Platon, care nuanțează problema: „Potrivit normelor de aplicare a legii caselor naționalizate, în cazul foștilor proprietari expropiați, care și-au primit banii și care nu locuiau în imobil la data aparițeii legii, ei aveau dreptul la despăgubiri. Cererea putea fi făcută, în șase luni de la data apariției legii, ceea ce nu s-a întîmplat”.
Lucrurile sînt și mai dezechilibrate, pentru că, în sentințele Curții de Apel Bacău se restituie imobilul lui Vitalie Eșanu, dar acesta nu este obligat să dea înapoi banii pe care i-a primit familia sa în 1962, la momentul expropierii. Mai mult, judecătorii nu specifică nici de unde și-ar putea recupera Ioan Prelipceanu banii pe care i-a plătit pe casă. „Nu s-a avut în vedere că Eșanu a primit bani, dar nici faptul că Prelipceanu a îmbunătățit casa, a investit de-a lungul anilor în ea. În plus, cine îi restituie banii lui Ioan Prleipceanu? Și ce bani trebuie să i se dea? Suma pe care a dat-o el sau suma reactualizată? Și, mai ales, din ce fonduri? Din hotărîrile instanței nu reiese că noi ar trebui să-i dăm bani înapoi. Cu alte cuvinte, Eșanu ia casa, a luat și banii din expropiere, acum e propus și cu reactualizarea sumei, la Legea 10, noi ar trebui să plătim și bani actualului proprietar”, spune Dumitru Popa.
Drama lui Ioan Prelipceanu, care se vede la un pas de a se trezi cu lucrurile în stradă, nu mai ține cont nici de legi, nici de erori judiciare. „Voi ajunge în stradă. Unde mă duc? Voi da Primăria în judecată, să-mi recuperez banii, dar măgăriile din justiție cine le sancționează? Cine plătește pentru faptul că legea este strîmb aplicată și că interesele personale ale judecătorilor primează în fața dispozițiilor legale?”, se întreabă Ioan Prelipceanu. Actualul proprietar al casei de pe Mînăstirea Cașin este de acord că foștii proprietari au dreptul să-și revendice bunurile pe care le-au deținut părinții lor, dar crede că, „dintre două rele, trebuie făcut răul cel mai mic. Fostul proprietar, care mai are o locuință, oricum are dreptul la despăgubiri bănești. Pe mine, însă, justiția m-a pus într-o situație fără ieșire”. Ioan Prelipceanu a trimis adrese la președinția României și Ministerul Justiției, de unde a primit răspunsuri formale, care nu l-au ajutat cu nimic. El își pune ultima speranță în procurorul general al României și în CEDO, dar se teme că, pînă i se va face dreptate, se va trezi cu lucrurile în stradă. (Nicoleta BICHESCU)
Lasă un răspuns