• zeci de pensionari vin la Casa de Pensii cu noaptea în cap pentru a fi printre primii care obțin un bilet de tratament • cei care stau la marginea județului vin și dorm în mașini • certurile, ghionturile și injuriile sînt inevitabile, pentru că fiecare doritor vrea să fie cît mai în față
Oboseala și bolile acumulate după o viață întreagă de muncă sînt principalele motive care îi determină pe pensionarii băcăuani să își caute alinarea în vreo stațiune balneoclimaterică din țară. Bătrînilor li se adaugă și numeroasele persoane asigurate în sistemul public de pensii, care cotizează lunar și care solicită și ei un loc de tratament, la indicațiile medicului. Pentru a intra în posesia biletului salvator, mulți dintre ei ajung să-și agraveze starea de sănătate, la cozile interminabile din fața ușilor la care se distribuie locurile în stațiuni.
Este ora cinci dimineața. La Casa Județeană de Pensii (CJP) din Bacău este deja agitație. Pe scările instituției, cîțiva bătrîni mișună agitați de colo-colo. Alții stau și picotesc pe trepte sau pe băncile din holul instituției. Tartorul este tot unul dintre bătrîni. El organizează toată activitatea. Ține în mînă o foaie de hîrtie, iar restul trec pe la el să se înregistreze. Mă apropii de grupul lor și aflu că se întocmesc listele cu ordinea la coadă. În funcție de cît de repede ajung, vor fi primii și la intrare cînd instituția își va deschide porțile. În timp ce persoana care face tabelul este asalatată, un grup de bătrîne, conduse de un tinerel, se apropie cu o falcă în cer și cu una în pămînt. „Tabelul valabil este acesta de la noi și nu ăla. Sîntem aici de azi noapte și am venit tocmai de la Podu Turcului. Am dormit în mașină pentru a fi siguri că vom fi primii. Și acum vii dumneata, care stai aici, în oraș, să faci ordine. Trebuia să vii odată cu noi și atunci aveai același drept”, au sărit cu gura bătrînele și însoțitorul acestora. Dintr-o altă mașină își fac apariția alți pensionari. Tot la bilete au venit și ei, dar din cauza oboselii nu le mai arde de harță. Persoana care face tabelul ripostează imediat. „Să fiți voi sănătoși, dar eu am venit aici de cînd s-au primit biletele. Nu ați pierdut voi vinerea și sîmbăta seara pe treptele astea. Așa că am prioritate și nu vreau decît să fac treaba să meragă mai repede”, încercă se le explice acuzatul. Pentru că nu au venit încă foarte multe persoane, cele două tabere ajung la o înțelegere și toți se trec în fruntea listei. Mulțumite de ceea ce au obținut, bătrînele din Podu Turcului se duc la mașină să își strîngă păturile și pernele cu care au venit de acasă. „Venim an de an și știm ce ne așteaptă pînă obținem biletul. Pierdem o noapte aici, așa că ne-am învățat minte și ne aducem perne, pături și cafea la termos”, ne spune Georgeta Pricop, una dintre bătrîne. Dar potopul nu s-a dezlănțuit încă. Valuri de oameni încep să își facă apariția în jurul orei șapte. Este momentul în care apare o nouă sursă de tensiuni. Un tinerel vine cu o listă și începe să treacă pe el alți pensionari. Ceilalți, care stau de cu noapte, văd negru în fața ochilor și tăbărăsc pe el. Gloata mă duce imediat cu gîndul la metoda lapidării din antichitate. Mă îngrozesc că acești bunici pot fi atît de inumani. Tînărul reușește în cele din urmă se le explice că tabelul lui este pentru cei care fac cereri de bilete pe luna august. Mulțimea se retrage.
Bilete prea scumpe pentru pensionari
La ușa ghișeului unde se eliberează biletele este o coadă imensă. Programul cu publicul începe la opt și jumătate. O nouă sursă de nemulțumire pentru cei prezenți. Tot holul miroase a cafea. Două pensionare nu mai pot sta în picioare și au lăsat loc la coadă. S-au așezat pe o băncuță ca să își tragă sufletul. „Vrem să plecăm la Olănești, pentru a ne trata la stomac și ficat. Nu am mai fost de ani buni, dar anul acesta am făcut eforturi pentru a putea merge. Stăm la coadă pentru că se adună pensionari din tot județul și cînd vin biletele e mare aglomerație. Chiar dacă plătim 70% din cuantumul pensiei, biletele sînt tot scumpe. La asta se adaugă și transportul și cheltuielile din stațiune, că și acolo ți se cer bani în plus. Pentru a merge liniștită trebuie neapărat să mai fac un împrumut, pentru că pensia mea nu este suficientă. Și am pensie frumușică, de 2,8 milioane, că am lucrat în aviație”, ne-a spus Rada Ciuche, de 66 de ani.
Mai încolo, pe bancă, stă un grup de femei din satul Frumoasa. Au plecat la cinci dimineața de acasă pentru a fi sigure că ajung la timp să ridice un bilet. „Eu am venit cu mama și cu o vecină să ridicăm biletul. Nu au mai fost niciodată în stațiune și sînt tare temătoare. Vor să se ducă la Bălțătești, să se trateze de reumatism. Mama are pensie mai mare de un milion și o mie de lei, da’ o ajut eu, mai vinde o pasăre, ceva. Vecina însă are numai 600.000 de lei. A strîns din vreme bani că să aibă ceva la ea cît stă în stațiune”, ne-a spus Maria David.
Așteptarea e cruntă, iar la ușa ghișeului lumea nu mai are răbdare. în sfîrșit, ușa se deschide și primii pensionari dau năvală. Ca la un semn, toți cei împrăștiați pe culoare se adună în fața ghișeului. Lumea se înghesuie, iar tabelele de dimineață nu mai au nici un rost. Pe măsură ce trece vremea spiritele se încing. Mulți dintre pensionari au stat la coadă și pentru alte persoane. Așa că pensionari care aveau numărul 20 în tabel s-au trezit trecuți pe locul 30. Situația a sporit nemulțumirile pensionarilor, care au ajuns să se înjure și să se îmbrîncească.
Lună de lună, situația este aceeași, mai ales în lunile de vară. Numărul biletelor repartizate pentru pensionarii și asigurații din județul nostru nu acoperă nici pe departe cererile. Multe persoane rămîn fără un loc la tratament. Luna aceasta, CJP a primit aproape 1.700 de bilete, iar numărul cererilor este de peste 2.500. Bătălia cea mai mare se dă pe biletele la mare, unde au sosit doar 100 de tichete. Pînă în jurul prînzului, pe la ghișeul unde se eliberează biletele au trecut cîteva sute de persoane. După ce au stat la coadă și au pierdut ore întregi pînă s-au văzut în posesia biletului, pensionarii au început să se retragă pe la casele lor. Alții vor mai veni și mîine în speranța că vor prinde, totuși, biletul mult dorit. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns