PENTRU CE AU ÎNVĂȚAT ACEȘTI OAMENI O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ?! Intelectualii băcăuani își vînd cărțile pentru mîncare

• soția unui medic și-a vîndut întreaga bibliotecă pentru a-și achita datoria la întreținere • cu banii adunați pe cărți, unii profesori universitari pensionari abia dacă își cumpără carne de cîteva ori într-o lună • cei deveniți alcoolici sau bețivii de pe stradă fură cărți din librăii, apoi merg și le dau la anticariat • dacă intelectualii pleacă spășiți cu banii primiți pe cărți, bețivii fac scandal, cerînd sume mai mari

După o viață dedicată studiului, în care și-au tocit coatele pe băncile facultăților și, ulterior, au muncit în folosul semenilor, pe care i-au educat, profesori universitari sau medici alături de familiile lor se văd puși în postura umilitoare să-și vîndă cărțile, hrana lor spirituală pentru decenii bune, doar ca să-și poată asigura mîncarea de pe azi pe mîine, ori să-și plătească facturile la gaze, curent electric și întreținere.

Ana Cambur, o femeie de 80 de ani, a avut o viață frumoasă și îmbelșugată alături de soțul ei, medic la un mare spital din București. După o viață de muncă, aceasta, rămasă văduvă, trăiește dintr-o pensie de urmaș de 800.000 lei. O întreb cum se descurcă și o simt că îi este rușine să ridice măcar privirea spre mine. E atît de săracă, dar are demnitatea ei, care o împiedică să-și descarce sufletul și să se plîngă, așa cum, probabil, mulți ar face-o fără nici o reținere. „Am vîndut aproape toată biblioteca moștenită de la soțul meu. Din pensie nu îmi pot permite decît să-mi cumpăr cartofi din piață, iar de carne și ouă nici nu poate fi vorba. Sincer, lapte nu am mai băut de o lună. E incredibil! Aproape că-mi vine să cred că eu rostesc vorbele astea. Din banii obținuți pe cărți mi-am plătit o parte din datoria de la asociație și impozitul la stat”, ne-a povestit Ana Cambur. Am întrebat-o dacă i-aș putea face o poză, însă am înțeles din privirea ei că ar fi o umilință pe care n-o merită.

Făină și ouă în schimbul cărților

Anticariatul a devenit aproape un loc de întîlnire a intelectualilor. Nu mai e ca altădată, cînd veneau avizi să cumpere cărți pe care să le devoreze, apoi să revină și să cumpere altele. Astăzi, ei sînt cei care vin și vînd toate acele lucrări în care au investit o viață. Anticarii ne-au spus că vin la ei și își vînd propriile volume intelectuali de marcă, profesori universitari de matematică, limba română, filosofie și biologie, ba chiar și medici, care au lacrimi în ochi cînd se despart de volumele strînse de-a lungul anilor. „Am recitit pentru ultima oară cărțile înainte de a le vinde la anticariat și am simțit cu fiecare pagină pe care o parcurgeam că mă apropii tot mai mult de Dumnezeu. Cînd eram tînăr, nici o clipă nu-mi imaginam că îmi voi vinde volumele pentru a-mi cumpăra la bătrînețe pîine. Noi aparținem acelei generații care ne-am iubit propriile biblioteci si de aceea este foarte dureros să ne despărțim de ele. Cu banii obținuți azi pe cărți îmi voi cumpăra făină și ouă”, a spus cu lacrimi în ochi M. Coroianu, profesoară de limba română, astăzi pensionară.

Bețivii și bolnavii psihic vin cu cărți furate

Însă anticarii se confruntă cu situații care mai de care mai ciudate. Unii ne-au spus că vin la ei și indivizi beți sau dubioși, dar care au în mîini cărți valoroase. Sînt, spun ei, chiar și bolnavi psihic care fură cărți, apoi vin să le vîndă. Anticarii le cumpără, fără deosebire, fiindcă nu au nici o dovadă că ele s înt furate. În schimb, s-a întîmplat ca bețivii sau cei bolnavi să se arate extrem de nemulțumiți de sumele oferite, (între 20.000 și 80.000 lei bucata) solicitînd un preț apropiat de cel cu care se vînd cărțile în librării. De multe ori, explicațiile nu-i mulțumesc, deoarece aceștia nu prezintă discernămînt. Situațiile conflictuale sînt frecvente, persoanele în cauză neînțelegînd că unele cărți nu sînt bune decît la maculatură, fiind deteriorate sau uzate moral. „Odată, un bețiv a făcut o criză de nervi pe motiv că nu i-am cumpărat niște cărți, care erau și vechi și rupte. A trîntit ușa și m-a amenințat că-mi face reclamație la Ministerul Culturii, direct la Răzvan Teodorescu, invocînd că nu vrea să-i dau bani pe niște cărți care, după părerea lui, erau excelente”, ne-a povestit Cristina Butnaru, administratorul anticariatului din incinta Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”.

Tinerii de azi iubesc mai mult calculatorul

Anticarii sînt destul de puțin solicitați de cititori. Deși prețul cerut de aceștia este mult sub cel din librării, puțini sînt cei care mai îndrăgesc cu adevărat literatura. În comparație cu alți ani, foarte puțini elevi sau studenți mai sînt azi interesați de carte. „Interesul pentru lectură a scăzut enorm de mult, probabil cîștigînd teren calculatorul. Consider că sînt vinovați și părinții, și profesorii deopotrivă. După părerea mea, aproximativ 5% din elevi mai îndrăgesc cărțile. Cum rămîne cu cartea de căpătîi a fiecăruia dintre noi?”, se întreabă retoric administratorul anticariatului. „Oricum, cărțile care totuși mai sînt căutate sînt cele de critică literară, artă, istorie sau literatură clasică universală”, ne-a spus Cristina Butnaru.

Orașul lui Bacovia, mult în urma capitalei

Comparativ cu Bucureștiul, unde comerțul cu cărți este prezent peste tot, în special în zona Universității, Bacăul se află mult în urmă, urbea lui Bacovia avînd doar două anticariate. Pentru că sînt mulți, buchiniștii de pe străzile Bucureștiului vînd marfa la niște prețuri derizorii. Un exemplu în acest sens ar fi faptul că opera lui Vasile Alecsandri, ediție princeps, poate fi cumpărată la 300.000 lei, preț infim în raport cu valoarea operei. (Olimpia FILIP)