E perioada sărbătorilor și noi sîntem în vacanță. Așa că după multe luni de tras din greu cu teme și teze ce să facem altceva decît să ieșim în oraș cu prietenii, să dormim mult și să ne uităm la televizor?
Așa că îmi iau locul pe canapea și deschid televizorul. Mă aștept la emisiuni interesante, o grilă de programe explozivă încît să nu mai știu de unde să aleg. Da’ de unde! Se pare că posturile noastre de televiziune nu au auzit de filme noi, de chestii care să atragă telespectatorii. Dacă e perioada Crăciunului, atunci să fie filme cu Moș Crăciun. Un film cu Moșul, două, trei, dar, la un moment dat, pe orice canal îl găsesc doar pe grăsanul îmbrăcat în roșu. Enervant, dar de înțeles. Măcar de ar fi noi aceste filme, însă sînt aceleași pe care le văd în fiecare an de Crăciun.
Butonez ce butonez și ce credeți că găsesc? „Poveste fără sfîrșit” Ajutor! Toată lumea știe acest film ca pe o rugăciune. Nu e nici măcar o serie nouă, ci aceeași poveste care, culmea, chiar e fără sfîrșit. Butonez iar și butonez și surpriza sezonului: „Liceenii”. Da, povestea aceea cu băiatul timid și silitor care iubește o fată superbă, iar cînd ea se transformă în „rățușca cea urîtă” el îi mărturisește dragostea. O poveste presărată cu „tovarăși” și expirată demult.
Nu există oare nimic de calitate? Filmele care se reptă iar și iar pe posturile noastre de televiziune nici măcar nu sînt clasice. Era o vreme cînd fie copil, fie bunic, stăteau în fața televizorului absorbit de Shirley Temple. Film clasic, pe care însă nu te-ai sătura niciodată să îl vezi. Sînt atîtea filme clasice sau noi care au ceva substanță, calitate. Pînă și copiii cei mai fascinați de Moș Crăciun sau de televizor renunță să mai privească în perioada asta. Și îi înțeleg.
Mai bine o bătaie cu zăpadă sau o plimbare prin ger decît o grămadă de filme expirate. (Roxana ȘMIL)
Lasă un răspuns