Pericolul care ne paște: uniformizarea la nivel planetar

în timp ce politica pe care Statele Unite o prezintă astăzi prin intermediul omului nr.1 al lumii (președintele american) – drept un ideal moral al luptei binelui contra răului, relațiile acesteia cu restul lumii, nivelul încrederii între națiunea cea mai puternică și aliații ei potențiali sînt umbrite de multe discrepanțe; de o adevărată discordie iscată de războiul din Irak; de lupta împotriva terorismului, care nu se vede încă încununată de succes; de modul și mijloacele prin care-și asigură supremația actuala și unica putere globală, reprezentată de SUA.
Sigur că mai toată lumea realizează cît de important este rolul Statelor Unite în politica mondială, parteneriatul comercial cu aliații, influența lor politică pe mapamond, dar și faptul că acest raport este foarte greu de modificat, dacă nu chiar imposibil, în condițiile în care Statele Unite se conduc după un proiect global la care este supusă întreaga omenire. Aceasta este și ideea centrală, cuprinsă într-un document redactat de o comisie de specialiști și consilieri ai Pentagonului și ai Departamentului de Stat. Punctele de vedere prezentate de Administrația americană nu înseamnă că e vorba de antiamericanism, ci mai curînd de proiectarea spre exteriorul Americii a imaginii unei puteri monocefale reprezentate de un om: președintele Statelor Unite; ca și de prestația acestuia, percepută deseori ca un factor de risc care acum stimulează terorismul și nu stinge focarele lui, agravează frustrările și neînțelegerile dintre Vest și lumea musulmană.
într-adevăr, este dificil să-ți asumi un asemenea rol atîta timp cît președintele american, oricare ar fi el, este în mîinile grupurilor de interese financiare, al complexului militaro-industrial, al loby-urilor, al nebuloasei polițienești (FBI, CIA) și mafiote și unde doar străduința menținerii unui echilibru între aceste grupuri puternice, farmecul, voința și personalitatea îi permit acestuia să îndeplinească un anumit număr de lucruri. Așa cum afirma un politolog american – „dacă un președinte merge prea departe, mai ales în politica internă, poate să plătească scump. Aceasta nu înseamnă că, oricum ar fi fost ei, diverșii președinți n-au jucat un rol hotărîtor față de restul lumii. Niciodată imperativele politicii interne nu i-au făcut să piardă din vedere finalitatea dinamicii strategice a cărui realizare trece prin controlul majoritar”. Iar propria securitate națională obligă Statele Unite să se implice în construirea unei noi ordini mondiale. Exercitarea unilaterală a supremației, doar în folosul intereselor Americii , fără a lua în considerare opiniile și preocupările aliaților – și chiar ale adversarilor – poate genera într-o dominație autoritară plină de aroganță, dar privită cu neîncredere sau ostilitate de restul lumii. De aici, poate, și creșterea resentimentelor față de americani și în final o nouă formă de izolare, foarte periculoasă. Orgoliul propriei puteri poate fi ușor înfrînat de o strategie propusă de același Brezinski, care se referă la cooperare și parteneriat ținînd seama de „comunitatea mondială de interese în curs de formare, ca efect al globalizării, America acceptînd în relațiile cu aceștia echilibrarea răspunderilor și beneficiilor, împărțirea inițiativelor și nu impunerea dictatelor.
Parteneriatul euro-american este crucial pentru interesele Statelor Unite deoarece, fără Europa, America își păstrează preponderența, dar nu este atotputernică în lume; fără America, Europa își păstrează bogăția, dar suferă de neputință”. Prin tot ceea ce observăm că se întîmplă, prin toate analizele și documentele existente putem trage concluzia că adevăratul obiectiv american este acela de a remodela fața lumii controlînd nu numai prezentul , ci chiar și viitorul. Nu mai departe, cele două instituții internaționale de care depindem și noi, respectiv FMI și Banca Mondială, pun în operă, la nivel economic, fundamentul ideologic bipolar, care se ascunde sub filosofia politică americană. La fel cum Statele Unite au ca misiune să extindă pe întreg pămîntul democrația liberală pe care au edificat-o și să preia conducerea, FMI-ului și Băncii Mondiale le revine să aducă națiunile la modelul economico-politic american. Pe termen ceva mai lung, ne întrebăm dacă nu cumva va fi vorba de adîncirea procesului de uniformizare la nivel planetar, de debarasarea de orice urmă de cultură autohtonă fondată pe istorie, de egalizarea gusturilor, a moravurilor, a obiceiurilor vestimentare, o atitudine mentală și de înlocuire a lor doar cu comportamentul „americanoforme”.
Chiar dacă hegomonia privită la scara istoriei este o fază tranzitorie, chiar dacă e vorba de o realitate temporară, hegemonia mondială americană este de acum o realitate certă. Și poate că națiunile lumii, trezite la această realitate, vor realiza pericolele în fața cărora este pusă nu numai viața oamenilor, dar și existența, supraviețuirea culturilor și civilizațiilor. (Romulus Dan BUSNEA)vedere prezentate de Administrația americană nu înseamnă că e vorba de antiamericanism, ci mai curînd de pro

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!