Peripețiile unei domnișoare ieșită la plimbare în fustă scurtă

Sîmbătă seara, ora 19.00. Mă pregătesc să ies la terasă cu prietenii. Îmi iau pe umăr geanta perfect asortată la culoarea fustei de 40 de cm pe care am curajul să o port doar la ocazii speciale, și veți vedea și de ce. Ca să ies din bloc, trebuie să trec de prietenii vecinului de la parter, toți adunați pe trepte să mănînce semințe și să mai facă un pocker „ca între băieți”. Aparitia mea nu trece neobservată, pentru că, imediat, aud exclamații și strigăte, într-un limbaj „special”, care mai de care mai „măgulitoare”. Și acesta e doar începutul. Ajung în parc și trebuie să înfrunt o mulțime de astfel de indivizi. Aceștia fluieră după fete și le fac „complimente” pentru că asta este tactica lor de agățat. Limbajul vulgar și privirile libidinoase sînt apanajul masculinității lor. Încerc sa adopt o mină fermă și indiferentă, ca să pot trece de ei fără să-i provoc în nici un fel. N-am succes și începe circul. Caut cu privirea disperată un jandarm salvator. Aproape de capătul parcului, cînd îmi pierdusem orice speranță de a da de forțele de ordine, văd în față un grup compact de patru indivizi în uniforme. Toți cu mîna la curea, foarte zîmbitori, parcă ieșiți la agățat și nu la slujbă. Îi ocolesc și pe aceștia. Ajung la locul de întîlnire cu prietenii, unde pentru trei ore uit de „micile incidente” și mă relaxez. Se face însă ora zece și-mi dau seama cu bucurie că va trebui să mă întorc pe același drum. „Mai bine nu ieșeam”, îmi spun în gînd. Lanțul peripețiilor culminează însă cu momentul în care aflu că tocmai se terminase meciul Bacău – Gloria Bistrița, unde spre „șansa” mea, Bacăul pierduse. Așa că dau piept cu puhoaie de masculi furioși, altădată suporteri înflăcărați, care, dezamăgiți, caută să-și elibereze energia negativă înjurînd pe cine apucă. Fug și prind în ultima clipă autobuzul salvator. Nici aici nu-i mai bine, dar măcar nimeni nu-mi spune nimic. Reproșurile le intuiesc din priviri, în special din partea doamnelor.

Ajunsă în sfîrșit acasă, mă întind pe pat și răsuflu ușurata ca după bătălie. Se pare că mîine iar va trebui să încep lupta cu lipsa de educație a multora. Pentru că se întîmplă să se ia de tine diverși pe stradă chiar și dacă porți pantaloni. Dintr-o asemenea perspectivă, să ieși în fustă pe scurtă astăzi chiar e un act de curaj. (Ioana PAVEL)