* Astronomul B.V. Vermont – „Poetul științei”
– Iancu! Iancu, strigă doctorul Fișler, intrînd în dugheană, gata să-i dărîme tejgheaua. Ai citit despre fiul tău?
– Nu, dar ce să citesc? întreabă, oarecum îngrijorat, Iancu Grimberg.
– Păi, uite aici: la castelul Peleș, marele astronom Camille Flammarion a fost primit de Regele Carol și de Carmen – Silva, fiind însoțit de B.V.Vermont, fiul tău. Ei, ce zici de asta?
– Păi, ce să zic? E bine! Mă mîndresc cu el, dar și cu ceilalți doi.
Avea dreptate Iancu Grimberg. Cei trei copii ai săi făceau cinste nu doar familiei, ci și urbei Bacăului: Nicu Vermont era unul dintre cei mai talentați pictori ai vremii; fata, Lea, era artistă de seamă și se căsătorise cu renumitul ziarist Grigore Ventura; fiul cel mare, născut în 1849, la Bacău, dovedise de mic calități excepționale. Elev eminent, părăsește Bacăul și se stabilește la București. La început se angajează la un ziar german ca redactor, pentru ca apoi să fie chemat de Vasile Boerescu la ziarul „Pressa”, al cărui proprietar era, ca „prim-redactor”. Semnează „B.V.Vermont”, nume ce-i va rămîne pînă la sfîrșitul vieții. Anul 1877. Deși, e război, el găsește să scrie „articole politice, literare și științifice, colaborînd în același timp la mai multe ziare”. Se dedică, după moartea lui Vasile Boerescu, științei. Putem afirma că era un desăvîrșit enciclopedist, studiind „Meteorologia, Fizica, Chimia, Medicina, Dreptul, Teologia, Filozofia și chiar Spiritismul, fiind prieten apropiat cu B.P.Hașdeu, dar și cu personalitățile vremii, C.I.Istrati, Șt.C.Hepites”. Dar „Astronomia i-a fost știința cea mai iubită” pentru care „se devotase aproape cu totul”. Elev al astronomului Constantin Căpităneanu, „primul astronom român”, învățase să calculeze eclipsele de soare și lună, eclipsele „Sateliților lui Joe”, ca apoi să se ocupe de „Efemerida Astronomică pentru București” pe anii 1888-1907, care va fi publicată în „Analele Institutului Meteorologic al României”. Atrage atenția specialiștilor din străinătate prin comunicările științifice publicate în „Buletinul”, „Analele Institutului Meteorologic”, „Buletin de la Societe Astronomique de la France”, ca și în mai multe reviste belgiene și germane. Datorită lunetei sale de 130 mm face observații asupra „Sistemului lui Joe”, reușind să corecteze greșelile în „Connaisance du Temps”. Ca urmare, „Buletin de la Societe Astronomique de la France” îi apreciază, în paginile sale, comunicările.
Idealul său „…a fost întotdeauna de a vedea întemeiat cît mai curînd
În Franța, marele astronom Camille Flammarion este încîntat de meritele lui Vermont, subliniind – într-o ședință a Societății Astronomice Franceze, că „…lucrările d-lui Vermont sînt germenul de unde va ieși fără îndoială Observatorul din București”.
La 16 septembrie 1906 B.V.Vermont este în culmea fericirii: Camille Flammarion a acceptat invitația de a veni la București cu ocazia „Congresului internațional literar și artistic”. Vermont știe să fie o gazdă perfectă, oaspetele francez fiind condus să viziteze Sinaia și Constanța, apoi invitat la concertul de la „Ateneu”, la „reprezentația de gală” de la Teatrul Național și la banchetul de la „Expoziție”, culminînd cu vizita la familia regală de la Peleș.
Era extrem de fericit, spunînd tuturor că aceasta a fost „o încoronare a vieții sale”.
Peste 6 luni de la acest eveniment, la 8 septembrie 1907, B.V.Vermont s-a îndreptat pentru totdeauna spre acelea pe care le-a îndrăgit atît: stelele.
Eugen ȘENDREA
Lasă un răspuns