Nu sînt puține cazurile cînd mergem la pescuit și începe să bată vîntul, provocînd nemulțumirea pescarului, mai ales datorită înăspririi condițiilor de pescuit. Trebuie să știm că, sub luciul apei, vîntul nu influențează negativ activitatea peștilor sau reacția acestora la nadă și momeală.
Ne gîndim întodeauna că peștilor nu le plac extremele, nici frigul pătrunzător, nici arșița. Anumite teorii acordă atributul favorabil sau neprielnic diferiților curenți de aer (vînt de nord, vînt de sud, vînt de ploaie). Însă vîntul, de regulă, sporește agitația peștilor și nu de puține ori odată cu acesta apar și primele capturi frumoase. Am remarcat că atunci cînd vîntul nici măcar nu adie, putine sînt șansele de a ne umple juvelnicul cu pește. Problema este că, din păcate, pe timp de vînt, pescuitul la undiță este evident îngreunat. Nu este totuși grav pentru că, folosind experiența acumulată în timp, putem învinge adversitatea vîntului transformînd-o în aliatul principal. După ce veți însuși tehnica de pescuit pe timp de vînt veți dori să aveți noroc de vînt. Pe timp de vînt s-a constatat că peștii cîrcotași, care miros momeala și pleacă, devin mai hotărîți, iar peștii mici, de suprafață, înhață „prada” în acest strat oxigenat de acțiunea vîntului.
Mulți pescari, pentru a rezolva „problema vîntului” și pentru a menține pluta în valuri, au tendința de a îngreuna serios momeala, rezultînd „calupuri” respectabile. Nu este soluția optimă, existînd și alte metode de urmat. Este necesar, înainte de lansare, să aflam direcția și intensitatea vîntului. În continuare este necesar să determinăm efectul vîntului pe suprafața iazului, dar și în straturile mai profunde. Lansăm pe suprafața apei o buletă (flotabilă un timp) și observăm pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stînga-dreapta). Acesta este indicatorul forței vîntului în stratul superior. Dacă pescuim pe fundul apei trebuie să determinăm eventualii curenți de adîncime care pot avea sensul opus celor de suprafață, efectul nădirilor fiind absolut imprevizibil. Aparența poate fi înșelătoare; așadar, este important să facem cîteva mici teste și experimentări întotdeauna cînd avem de-a face cu vîntul. De asemenea, rețineti că apa este agitată de vînt pînă la o adîncime egală cu jumătatea distanței dintre vîrfurile a două valuri succesive. Sub acest nivel peștele este liniștit și ferit de turbulenăele din timpul vîntului puternic. Vom analiza acum cazul vîntului în funcție de direcția din care acesta bate. Ca o regulă, vom aminti folosirea plutelor lungi, dar cu vîrf subțire.
Vînt din spate. Vînt din față. Vînt din lateral.
În cazul în care vîntul bate din spate putem pescui departe și precis, cu mai mult fir, pentru că vîntul culcă încetișor linia pe locul nădit. Faceți cu atenție nădirea, în toate azimuturile pentru că rafalele de vînt antrenează nada în afara „vadului”. În general, această direcție este foarte avantajoasă pescuitului.
Dacă vîntul bate din față este necesară o linie mai grea pentru a putea lansa. O undiță firavă poate ceda ușor dacă este forțată prea tare, mai ales cînd plumbii sînt ușori. În acest caz, peștele are predilecție pentru zonele de mal unde se adună, alături de nada luată de curenți și musculițe, peștisori și hrană mai multă decît în larg. Se recomandă ca firul să fie cît mai scurt, iar varga să fie cît mai lungă.
Dacă vîntul bate din lateral este cel mai greu de a controla linia și de a ne menține în zona nădită. Mai mult, o poziție incorectă poate avea ca efect și mușcăturile false, datorate curenților care tensionează firul incorect plasat pe apă. Dacă nu este turbulent, vîntul lateral poate fi util deoarece ține linia ușor întinsă. Cînd este violent și în rafale trebuie să avem grijă să stăpînim varga utilizînd un suport adecvat, iar vîrful va trebui să fie pus în poziție submersă (pîna la 5 cm) pentru a scufunda firul și a-l feri de furia vîntului. Aici, o plută lunga cu virf filiform este foarte utilă, iar pescuitul la fundul apei dă rezultate bune.
Cînd pescuiți pe vînt alegeți plute lungi cu vîrf filiform. Scufundați vîrful undiței in apă (cca 5 cm) și supravegheați ca pluta să fie în zona cu adevărat nădită. Rețineți că apa este agitată de vînt pîna la o adîncime agală cu jumătatea distanței dintre vîrfurile a două valuri succesive. Sub acest nivel peștele este liniștit și ferit de turbulențele din timpul vîntului puternic. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns