Cele mai multe specii de pești sînt comestibile. Peștii otrăvitori trăiesc mai ales la tropice, aproape de malul apei. Nu uita însă că peștele mîncat mărește setea. Mai întîi stai și observă obiceiurile peștilor, ce fel de hrană preferă și cum o iau, apoi folosește-ți mintea pentru a-i prinde.
Unde? Un loc propice pentru pescuitul cu undița este acolo unde apa are adîncime mai mare și este liniștită atît dimineața, cît și seara. În rîurile puțin adînci – în bălțile de sub sau de după praguri. După sau sub pietre. Sub mal. Sub o cascadă. Dar încearcă și în alte locuri.
Cînd? Pescuiește la reflux, cînd apa se retrage. Una dintre zonele cele mai bogate în hrană este situată între limitele apei crescute și apoi retrase (flux și reflux). Pescuiește în zori sau la asfințit. Peștele este atras de lumină. Peștii zburători pot fi atrași pe plută sau în barcă dacã reflectezi lumina unei lanterne, chiar și a lunii, pe o pînză, pe o cămașă sau o tablă; trebuie prinși imediat după ce au căzut înăuntru, astfel sar înapoi în apă.
Cum? O undiță poate fi improvizată destul de ușor: sfoara- din fire scoase dintr-o țesătură, o haină sau o cîrpă; cîrligul – dintr-un ac îndoit (deși ar fi mult mai bun un cîrlig adevărat). Cîrligul mai poate fi și din os, sîrmă sau lemn. Pentru a evita mușcarea sau ruperea sforii, cîrligul va fi legat de sfoară prin intermediul unei sîrme subțiri.
Încearcă cu diferite momeli: rîme, viermi, fluturi, carne crudă, pîine, mămăligă, pene, plastic, măruntaie de pește, cîrpă colorată sau metal strălucitor. Smucește în sus și în jos prin apă momeala mai grea, din metal, pentru a atrage peștii (cîrligul și momeala trebuie să fie suficient de grele ca să se scufunde repede).
Se mai poate pescui și cu priponul, în care scop se folosește un fir de cordelinã lung de 2-3 m, ancorată de un pom, și un fir de nylon cu 10-15 cîrlige, pe care se prinde momeala. Cîrligele se aruncă în apă seara și se scot dimineața. În zilele călduroase se poate pescui cu mîna și coșul. În zilele geroase, cînd apa îngheață, se poate pescui la copcă. Un alt procedeu constă în schimbarea cursului unui pîrîu (pîrîiaș) pe o altă albie, timp de 3-4 ore. După scurgerea și secarea apei, peștele rămas în băltoace se prinde cu mîna.
O undiță legată de un zmeu va putea ajunge departe deasupra apei – mărind șansele de succes. Sfoara undiței va fi legată de sfoara zmeului astfel încît să se poată desprinde ușor, fără a trage și a scufunda zmeul. De exemplu, cu un ac îndoit, într-un singur loc, astfel încît smucitura produsă de mușcătura peștelui să provoace desprinderea. Sau, prinderea celor două sfori va fi făcută astfel încît desprinderea de pe mal să poată fi comandată de pescar.
Alte metode de pescuit:
a) Prinde peștele cu mîna goală, căutîndu-l sau zgîndărindu-l sub pietre. Nu te strădui să-l apuci – bagă mîna sub el și aruncă-l pe mal. Noaptea, cînd peștele stă liniștit în locuri cu apă domoală și mică, se poate pescui cu ajutorul unei furculițe sau țepușe ascuțite, prinsă rigid de un lemn cu lungimea de aproximativ 60-100 cm, cu grosimea de 3-4 cm. Atrage peștele cu lanterna și înfige furculița în el.
b) Umblă prin apa mică și lovește peștele cu bățul, înțeapă-l cu o suliță, sau prinde-l în plasă. S-ar putea ca aceste manevre să poată fi executate și de pe mal.
c) Mînă mai întîi peștele spre bălțile învecinate mai puțin adînci, acolo va fi mai ușor de prins. Peștii pot fi împinși aruncînd în apă var, sau bătînd apa cu un băț etc.
d) Fabrică o plasă din orice sfoară sau sîrmă ai la îndemnă. Din pînză se poate face o plasă, tocmai bunã pentru creveți. O bucată de plasă cu forma aproximativ dreptunghiulară poate fi întinsă de-a latul rîului între doi oameni – care merg repede prin rîu, ridicînd totodată pietrele de la fund și săltînd des plasa afară din apă, aproape de fiecare dată cu ceva pradă prinsă.
O plasă întinsă într-un lac, rîu sau mare – va opri și va prinde peștii care trec. Pentru a introduce și a agăța plasa sub gheață se pot folosi crengi sau bețe manevrate prin găuri (copci), dar este nevoie și de răbdare. Greutățile care trag și desfășoară plasa se pot face din pietre, iar flotoarele din lemn, dopuri de plută sau pungi din plastic umflate cu aer .
e) Capcanele pentru pești se pot face din bolovani și bețe. Pîndește și studiază mișcarea cîrdurilor sau a bancurilor de pești. Peștii de mare vin adesea spre mal odată cu refluxul și înoată de-a lungul țărmului. Peștii de lac vin spre mal dimineața și seara.
Folosește orice ocazie oferită de fundul apei, orice formație naturală – bancuri de nisip, stînci submarine, terasă- și înglobeaz-o ca parte a capcanei. Încearcă s-o încadrezi în peisajul subacvatic, să nu sperie și să respingă peștii. Pune-te în locul peștelui și vezi ce ar „gîndi” el. O plasă prinde pește mereu, iar o capcană păstrează peștele proaspăt pînă la momentul consumului. Merită efortul de a le construi și de a le folosi.
Ce pește trebuie aruncat?
1. Cel cu pielea înmuiată, cu branhiile vîscoase sau cu ochii înfundați;
2. Care miroase urît;
3. Cu carnea neelastică, pe care – dacă o apeși cu degetul gros, rămîne o urmă înfundată.
Alte semne de pericol sînt: pielea goală sau osoasă – în loc de solzi; peștele care gîfîie sau pufăie cînd este scos din apă; peștele acoperit cu țepi sau ace ( care pot provoca răni otrăvitoare). De asemenea, aruncă înapoi în apă meduzele, calcanii cu corpul în formã de pătrat și coadă lungă, șerpii de mare (aceștia au coada turtită). Ferește-te de midiile sau stridiile negre. Nu aduna crustacei morți. Cei vii se mișcă și se agață mai tare de piatră cînd îi atingi. Nu mînca moluște cu scoica în formă de con sau cilindru.
Lasă un răspuns