Peștele săptămînii – păstrăvul

Pentru că de ieri s-a deschis sezonul de pescuit la păstrăv, trebuie să considerăm această specie „peștele săptămînii”. Acest pește are o mare varietate de culori, rareori fiind întîlnite două exemplare identice. Unii sînt mai deschiși la culoare, verde-albastru pe spinare, argintii pe flancuri, alții sînt cafenii pe spate, aurii pe flancuri și albi pe burtă. Culoarea este influențată de mediul înconjurător. În toate cazurile sînt prezente punctele roșii sau negre din zona flancurilor și spate. Păstrăvul comun este cel mai răspîndit la noi în țară. Ca varietăți de păstrăv mai menționăm „fîntînelul” – pește frumos colorat, „păstrăvul curcubeu” – cu puncte negre în loc de roșii. Păstrăvul poate atinge la maturitate o greutate de pîna la 6 kg și 70 cm lungime. Mărimea legală de pescuit este de peste 20 cm, fiind socotit bun păstrăvul de circa o jumătate de kilogram, și foarte bun, cel de circa un kilogram.

Păstrăvul trăiește în ape de munte, reci și limpezi, bine oxigenate, cu fund pietros, în special din zona izvoarelor. Temperatura optimă a apei este de 10 -12 grade C pentru fîntînel, și de 14-19 pentru curcubeu. De la 19 grade C, apa devine slab oxigenată și peștele nu mai mănîncă. În județul nostru, păstrăvul poate fi găsit în Trotuș, înspre izvoare, pe rîul Ciobănuș, în apa Slănicului, în barajul de la Valea Uzului și în alte rîuri de munte. Locurile preferate de păstrăv pentru odihnă și pîndă sînt cotloanele din maluri, golurile dintre stînci și pietre, la rădăcinile copacilor. Perioada de hrănire începe după răsăritul soarelui pînă cînd se lasă căldura, moment în care păstrăvul se retrage. În zilele noroase, acesta poate vîna toată ziua. Hrana păstrăvului este constituită din larve, fluturi, musculițe, crustacei și peștisorii. Nici proprii săi pui nu sînt cruțați. Perioada de reproducere este octombrie – ianuarie.

Pescuitul păstrăvului se face cu undița sau cu lanseta. Cea mai eficientă metodă de pescuit este cu rîma de nisip, sau de pămînt de țelină. Metoda nu este acceptată însă în pescuitul sportiv. Cel mai ușor se pescuiește cu rîma în apă tulbure, deoarece pescarul nu este văzut de pește. Această metodă trebuie evitată pe cît posibil, fiind socotită de pescari nesportivă. Vom întrebuința vergi fine, nervoase și ușoare. Dacă pescuim la „pipăit”, atunci este bine să alegem o vargă mai lungă și o mulinetă adecvată. Pescuitul cu musca artificială în ape limpezi este foarte răspîndit în rîndul pescarilor, pescuit socotit ca o adevarată artă. În acest caz trebuie sa reținem că musculițele trebuie să joace permanent. Păstrăvul este un pește greu de prins și adeseori îl găsim unde nu ne așteptăm. Din acest motiv trebuie să mergem și să cercetăm mai multe locuri, preferînd deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofă apelor turbulente. De ce ? El stă la pîndă și apa îi aduce mîncarea. Alegerea muștei artificiale este cea mai anevoioasă. Întotdeauna trebuie să analizăm mediul și să alegem ceva ce se potrivește locului ales de pescuit.

În functie de mărimea păstrăvilor putem folosi și lingurițele – muscă și nălucile. La pescuitul păstrăvilor mari deseori se utilizează ca momeală peștișori vii. Metoda nu numai că este admisă, dar este chiar rcomandată, deoarece păstrăvii mari sînt adevarați canibali, mîncîndu-i pe cei mici.

Păstrăvul este un pește foarte apreciat, avînd o carne gustoasă. Din acest motiv, din păcate, braconierii nu-i iartă, spre neșansa generațiilor viitoare de pescari, care nu vor mai avea șansa de a se bucura de acest gen de pescuit, socotit a fi cel mai rafinat.