Sa nu va imaginati ca „piatra proastei” e cumva vreun virf de munte, o stinca, un stei sau un giuvaier de pus la git ca nestemata. Gura circotasa a lumii zice ca piatra asta e cea aruncata de Ecaterina Andronescu in balta, pentru scoaterea careia se strofoaca o mie de destepti. (Cit de destepti vor fi fiind si astia o mie, ramine de discutat). Ea a aruncat in «balta parlamentara» „Legea salarizarii profesorilor”, nu fiindca ar fi proasta, Domne fereste. O, nu. Iresponsabila, da. N-a facut altceva decit sa rascoleasca toate „straturile” bugetare, sa puna Guvernul in dificultate si sa indrepte toate sperantele spre presedinte. Este stiut ca ideea dominanta la romani e ca presedintele poate schimba lucrurile dintr-o privire. Realitatea arata ca, de fapt, cu cit lucrurile se schimba, cu atit de mult ramin la fel. Gindita ca arma de santaj asupra Guvernului, dupa cunoscuta maniera a „Prostanacului” (cum l-a numit Ion Iliescu pe Mircea Geoana), „Legea Andronescu” precede scandalos alegerile asa zis uninominale. Nu cu scopul de a indrepta o nedreptate, ci cu cel al cistigarii unui capital politic mai acatarii. Scopul a fost atins, insa, in alta parte decit a dorit doamna Andronescu. Capital politic cistiga nu PSD-ul dumneaei, ci PD-L-ul domnilor Boc, Stolojan, Blaga si Preda. Ei… nu si al Elenei Udrea, ca ea e doamna! Pedelistii sint foarte dotati in a exploata egoismul parlamentarilor nostrii. Se stie ca egoismul este o forta uriasa care invirte lumea mereu pe dos. Prezinta simptomele clare ale unei paranoia, careia politicienii romani ii cad prada, ca o consecinta finala a naravului de a nu se gindi decit la ei insisi. Salariile si cistigurile lor ii obsedeaza, nu veniturile unei categorii sociale umilite si batjocorite 45 de ani de comunisti si aproape 20 de noii democrati, proveniti din PCR si Securitate. Marirea salariala din invatamint nu trebuie tratata ca „pomana electorala”, ci ca ocazie unica de a repara o nedreptate istorica facuta corpului social de care depinde iesirea Romaniei din marasmul moral. Credinta ca o lege ca remediu – miracol este capabila sa schimbe pe termen scurt fata invatamintului, este o iluzie. Doar modificarea treptata si gradata a atitudinii generale fata de problema educatiei, a stiintei si culturii in general, si a statutului social al educatorilor in particular, poate descumpani logoreea demagogica manifestata de politicienii autohtoni, de la presedinte si pina la cel mai obscur lider sindical. Acum, toti se zbat sa scoata „piatra” din balta, vizind nu atit venitul salarial in sine, ci cistigul electoral si cel de imagine publica. Cu scopul de a rupe gitul premierului, PNL-ului si Ecaterinei Andronescu. Ca, iata, mai nea Petrache, unde a dat ea si unde crapa!
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns