În anii „de dinainte”, Bacăul era asemuit cu cea mai mare porcărie a țării. Motivația: complexul porcin din comuna Nicolae Bălcescu care, prin dispunerea sa extrem de nepotrivită pe firul văii Siretului, valorifica din plin curenții de aer prin care se revărsau asupra orașului valuri-valuri de mirosuri pestilențiale. Inconfundabile. Cel puțin de astea aveam parte! Carnea? O mîncau alții, de prin cele colțuri de lume. Era „marfă de esport”. Acum, treaba-i cu totul alta. La Suinprod e liniște și pace, iar esențele porcine au trecut în amintire. Parfumurile tari ne vin de la concitadini. Amintindu-și brusc de origini, unii dintre aceștia revin la vechile preocupări. Astfel se explică proliferarea, printre blocuri, a crescătoriilor private de porci. Cotețe improvizate, padocuri încropite, și-i gata afacerea! Nici cu hrana nu-i vreo problemă: pîinea veche și resturile de legume culese de prin tomberoane. Curat-murdar! O fi mirosind porcul urît, dar carnea-i parfum și nu se poate confunda cu nimic. Sursă sigură de procopseală cu trichineloza spiralis. Întreb, deunăzi, un astfel de întreprinzător, în propriu-i „laborator” de carmangerie, în care muștele roiau precum turiștii fără acoperire într-o zi caniculară pe plaja de la Costinești: spune-mi, nene, îl atac direct, dumneatale mănînci din ce ai p-acilea? Răspunsul mă interzice: Da’ n-oi fi prost! Eu îmi cumpăr de la prăvălie, am oamenii mei, c-acolo are certificat sanitar. Astea-s pentru boschetari și alți calici, care nu se uită la ce bagă-n gură. Insist: dar cu vecini de la blocurile din jur nu ai probleme? Mirosuri de te trăsnesc, guițaturi, mizerie de numa’ – numa’! E-he!, îmi răspunde tuciuriul, ce-are ei cu mine? Nu-i treaba lor! Nu le intru-n casă. Aerul și spațiul liber e-al tuturor, nu? Ș-atunci?!… Eu mi-am luat o parte, să și-o ia și ei p-a lor!…
În fața unei astfel de logici infailibile renunț la ping-pong-ul verbal. Oricum nu am șanse de a cîștiga partida. Ca și toți apropitarii din Mioriței (vezi fotografia) și alte zone ale tîrgului. Satul se mută la oraș. Cu maniere, cu tot. Și cu mirosurile lui tari. Esențe „la liber”. Carnea se plătește. Parcă poți să te contrapui!?
Florin Dunăreanu
Lasă un răspuns