Florin DUNĂREANU
Să nu iubești arginții – sună unul dintre preceptele creștinești. Asta și pentru că, spun slujitorii în sutană, ei sînt ochiul dracului și, deci, purtători de păcat. Cine are urechi, să audă!…
Urechile sînt multe, dar, în mod curios, sînt lovite de autism. Fascinația banului nemuncit, căzut din cer și atracția spre folosul imediat exercită o influență contagioasă asupra multora dintre concitadini. Cînd e vorba de el, rușinea dispare. Asociat cu numele Domnului și faptele lui miraculoase, produce adevărate minuni. Cuantificabile în cifre de afaceri.
Dacă ar fi să ne potrivim lor, acestor „cavaleri ai milei publice”, cu tristele lor figuri, în fiecare dimineață ar trebui să ieșim din case cu cîte o tolbă de mărunțiș și cel puțin un teanc de bancnote și, la fiecare pas, să împărțim banii în stînga și-n dreapta. Fiecare dintre cei care întind mîna, de mai să-ți scoată ochii cu degetele, își trăiește (mai degrabă lasă să se înțeleagă) propria tragedie: boală, handicap, recuzat social, blestem, foc, inundație, orfan, alungat de-acasă și altele asemenea. Lista cauzelor și explicațiilor nu are limite și rămîne mereu deschisă.
Cerșitul sub orice formă și în scopuri dintre cele mai diverse a devenit specific național. Daniile, la fel. Așa-ziși mesageri în sutană sau fustă neagră ne iau în primire peste tot și-n orice clipă, promițîndu-ne, în schimbul unei sume oarecare, pomenirea veșnică și iertarea păcatelor. Travestiurile ascund, cel mai adesea, borfași și profitori de ambele sexe. Banii nu ajung (n-au cum!) la sfintele lăcașuri, ale căror nume sînt invocate drept motivație și acoperire. Nu zic cu păcat și nici nu hulesc, dar cele ce se-ntîmplă nu au nimic cu cele sfinte. Mai degrabă cu viciul. Țin de hoția curată. Dacă ea, hoția, ar putea avea ceva moral în ea.
Durerea e aceea că năravul are rădăcini adînci și este peren. Greu să te lepezi de el! Ne-a depășit chiar granițele, făcînd carieră prin cele străinătăți, unde sîntem primiți și priviți cu silă și revoltă.
Haideți, totuși, să nu fim prea răi. Doar înțelegerea și acceptarea creștinească fac parte din ființa noastră. Au și ei, acești profitori de duzină, dreptul să trăiască. Chiar dacă o fac pe spinarea noastră. În fond, într-un fel împărțim vina cu ei. Nu-și bagă mîinile în buzunarele noastre. Doar ne scot ochii cu ele. Conform altui precept creștinesc: cere și (dacă) ți se va da!
Lasă un răspuns