• primarul de Sascut, Ion Răuță, nu a mai putut cumpăra Fabrica de Dulciuri, pentru care Fundația Elias cere despăgubiri • utilajele au fost părăsite în timpul producției, în 1998, și de atunci nu au mai fost întreținute
În cel mult șase săptămîni, SC Zahărul Sascut va reintra definitiv în proprietatea Academiei Române – Fundația M.H.Elias. După un periplu judecătoresc, instanța a decis că tot patrimoniul existent în momentul naționalizării la fostul „Stabiliment Industrial Sascut” să fie retrocedat în natură fostului proprietar. Pînă la decizia definitivă, statul a încercat să vîndă o parte din patrimoniul întreprinderii, construit după 1948, să fie vîndut și chiar s-a găsit client. Tranzacția a fost anulată, la cererea Fundației.
Datorii anulate de peste 522 de miliarde de lei
Fundația Elias a fost fondată pe 2 aprilie 1925, iar, ca persoană juridică aparține acum Academiei Române. În cei 78 de ani de existență, activitatea managerială a fost asigurată de către colective conduse de academicieni sau membri de onoare ai Academiei Române, printre care scriitorul Mihail Sadoveanu. În acest moment, conducerea este asigurată de academicianul Vasile Stănescu.
Radu Menegon Răduță, lichidatorul judiciar al întreprinderii, spune că M.H. Elias a fost „un mare om de știință și un foarte bun întreprinzător, care a lăsat comunității din Sascut multe construcții în scopuri locative, sociale, industriale sau comerciale”, iar meritele i-au fost recunoscute de autorități, care au construit în fața Primăriei din localitate un monument dedicat savantului.
La 11 iunie 1948, Stabilimentul, aflat în proprietatea Fundației familiei Elias, a fost naționalizat, moment în care au fost confiscate bunurile mobile și imobile, dar au fost preluate și datoriile din acel moment. Valoarea nominală a creanțelor era de peste 401 milioane de lei. Dacă se ia în calcul coeficientul de actualizare a valorii leului, de 1303,33, stabilit de Banca Națională a României, rezultă că, la valoarea banilor de acum, datoriile întreprinderii ar fi de peste 522 miliarde de lei. Din acești bani, 301 miliarde de lei erau datorii la bănci, iar restul la furnizori. Conform Legii 119/1948 a naționalizării, s-a operat trecerea Fabricii de Zahăr în proprietatea „poporului” și a activului, și a pasivului. Această operație nu se va repeta acum, cînd, conform Legii 10/2000, proprietarul nu va prelua de la stat și datoriile întreprinderii. În momentul declanșării procedurii falimentului, pe 19 septembrie 1999, Zahărul Sascut avea datorii de aproape 13 miliarde de lei, la Bugetul statului, bugetele asigurărilor sociale, APAPS, AVAB. Datorii foarte mari, de peste opt miliarde de lei, se înregistrau la Romgaz și Electrica.
Repornirea fabricii este aproape imposibilă
Conform sentințelor definitive, se restituie în natură Fundației Elias peste 20 de hectare de teren, construcțiile edificate anterior anului 1948, al naționalizării, ca și mijloacele fixe și obiectele de inventar existente la acea vreme.
Activitatea SC Zahărul Sascut s-a întrerupt brusc în urma unui accident tehnologic. Ulterior, în septembrie 1999, s-a deschis procedura de faliment, administrată de lichidatorul judiciar Radu Menegon Răduță. Acesta a avut sarcina de vînzare a bunurilor mobile și imobile, în așa fel încît să se asigure disponibilități bănești necesare plății debitelor. De atunci, s-a reușit vînzarea unor materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, ambalaje și mijloace fixe (autovehicule, tractoare, remorci), pentru care s-au încasat circa 3,5 miliarde de lei. Vînzările au fost stopate de acțiunile de revendicare a terenului și imobilelor, conform Legii 10/2000, de către Academia Română – Fundația M.H. Elias. Fostul proprietar a inițiat acțiuni revendicative în instanță în martie 2000, obligînd la sistarea licitațiilor publice de vînzare a bunurilor din patrimoniul societății Zahărul solicitate pentru retrocedare.
La sfîrșitul lunii mai 2002, Tribunalul Bacău a hotărît restituirea în natură a terenului și imobilelor naționalizate, inclusiv a utilajelor și instalațiilor confiscate de comuniști și care mai există încă în natură. A urmat recursul, depus la Curtea e Apel atît de fostul proprietar, cît și de deținătorul actual al patrimoniului aflat în litigiu, proces cîștigat în cele din urmă de Fundația Elias. Curtea de apel Bacău a decis că fostului proprietar trebuie să îi revină și cantina-resturant, fostul dispensar, clădirea „Tîrgușor” , bunuri despre care inițial s-a considerat că fuseseră construite după naționalizare.
Un mare interes a manifestat față de o parte a patrimoniului SC Zahărul Ion Răuță, primarul comunei Sascut. El a vrut să cumpere cu două miliarde de lei Fabrica de Dulciuri, dar nu a reușit tranzacția. Radu Menegon Răduță spune că „procedura de vînzare s-a făcut cu acordul judecătorului sindic, care a considerat că Fabrica de Dulciuri a fost construită după momentul naționalizării”. Declanșată în aprilie 2002, procedura de vînzare a fost stopată de Fundația MH Elias, care l-a convins pe judecătorul sindic să suspende tranzacția. În acest moment, pe rolul Curții Supreme de Justiție se află un recurs înaintat de către Fundație, care cere dobîndirea în echivalent a două construcții: Fabrica de dulciuri și o construcție zootehnică, ce a servit ca gospodărie anexă a SC Zahărul Sascut.
Deocamdată, conducerea Fundației nu a putut fi contactată spre a aduce precizări legate de viitorul Stabilimentului. Cele 20 de hectare se află în intravilanul comunei, dar nu poate fi folosit pentru agricultură din cauza unor mari porțiuni de teren betonat. Dacă ar fi vîndut, pe teren s-ar obține, teoretic, la 3 dolari/metru pătrat, aproximativ 20 de miliarde de lei, dar numai în cazul că s-ar găsi clienți. Pe de altă parte, investiții industriale noi necesită fonduri mari, deoarece unele anexe trebuie refăcute. Nici utilajele nu mai pot fi refăcute prea ușor. În momentul închiderii fabricii, practic procesul tehnologic a fost întrerupt, iar materia primă a rămas pe flux, pietrificîndu-se în timp. Cum lucrări de întreținere nu s-au făcut, repornirea unității, cu utilaje vechi de zeci de ani, pare imposibilă. În vara lui 1998, la SC Zahărul Sascut lucrau circa 500 de salariați.
Cine este Elias?
Fundația Familiei Menachem H. Elias este o fundație testamentară, de cultură națională și de asistență publică, aflată sub egida Academiei Române.
Evreu de rit spaniol, Jacques M. Elias s-a născut în București, în anul 1844. Figură binecunoscută a Vienei și Bucureștilor de la cumpăna secolelor XIX și XX, Jacques M. Elias a fost un important bancher, moșier și industriaș. Ca mărturie a gratitudinii pentru serviciile aduse ca „proprietar și bancher” (Banca Generală) sau ca „întemeietor al industriei zahărului”, Regele Carol I i-a acordat numeroase titluri de onoare, ordine și medalii: titlul de cavaler și de ofițer al Ordinului Steaua României (în 1889 și 1901); titlul de ofițer și comandor al Ordinului Coroana României; Medalia „Meritul Comercial și Industrial” clasa I (în 1913) etc. De asemenea, Jacques M. Elias a fost desemnat membru de onoare al Academiei Române și cetățean de onoare al Bucureștiului, o stradă centrală din Capitală purtîndu-i numele, ca de altfel și Liceul din Sascut, localitate întemeiată de bancher.
La moartea lui (14 mai 1923), testamentul marelui bancher desemnează ca legatar universal Academia Română, iar întreaga avere a lui Jacques M. Elias va fi consacrată „promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noștri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. și aceasta fără deosebire de origine, pentru toți cei care merită să fie ajutați”. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns