• polițiștii de la Crimă Organizată au adoptat-o pe pisica Liza, pe care o folosesc drept „momeală” sub acoperire • drept mulțumire, felina a născut patru puiuți chiar într-unul dintre birouri
Odată cu promoția de ofițeri și subofițeri ieșită de pe băncile școlii, poliția băcăuană s-a mai întregit cu nou membru. Este vorba de pisica Liza, probabil singurul „civil” pentru care accesul în fiecare ungher al acestei instituții este neîngrădit. Dacă pînă acum vreun an de zile pisica doar dădea tîrcoale și abia dacă îndrăznea să intre în curte, de vreo cîteva săptămîni, ea este răsfățata polițiștilor. Și nu orice polițiști, ci chiar cei de la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Bacău. Pentru a-și manifesta, în felul ei, atașamentul pentru cei care o hrănesc, pisica s-a furișat într-o noapte într-unul din birouri, unde a adus pe lume patru pisoiași. De atunci, ea nici că se dă dusă. „Nu știam ce nume să-i pun. I-am spus în mai multe feluri, însă pînă la urmă am văzut că reacționează
la numele de Liza, și așa i-am spus”, povestește „nașul” felinei, comisarul șef Mihai Lupaș. Ofițerul băcăuan nu a uitat să precizeze clar că neapărat trebuie să se audă „z-ul”, atunci cînd o strigi, pentru că dacă-i spui Lisa, mîța nici măcar nu se obosește să-și ciulească urechile.
Ca un făcut, pisica stă mai mult la parter și mămîncă doar de la polițiștii de la Crimă Organizată, Circulație sau Personal. Gurile rele spun că nu de puține ori, Liza este trimisă de Lupaș, sub acoperire, la etaj, pentru a-i spiona pe șefi, și că sub blana-i stufoasă s-ar ascunde zeci de microfoane. „Vorbe în vînt”, spun polițiștii de la Crimă Organizată. De fapt, ei știu cel mai bine ce înseamnă să păstrezi identitatea unui informator infiltrat pînă în inima sistemului. Și care, pe deasupra, nici nu costă nimic.
Tovarășul ei de suferință este Jimmy Chioru, un alt animal de pripas cu care împarte curtea Inspectoratului. Jimmy este un altfel de cîine. Pentru el, la fel ca pentru Liza, uniforma albastră a devenit sfîntă. Tocmai de aceea este îndrăgit de cei din jur. La viața lui a scos ceva polițiști la pensie. În ciuda figurii sale hidoase, Jimmy este foarte blînd, dar are și el, ca toți cîinii, demnitatea lui.
Problema lui cea mare sînt țiganii. Și mașinile. Ori de cîte ori vede
un personaj mai bronzat, Jimmy devine fiară. Și, atunci, e greu de
oprit. Imediat se înfoaie și începe să latre ca apucatul, pînă cînd
„destinatarul” apucă a se adăposti în sediul poliției. Desigur,
cîteodată se mai alege și cu cîteva picioare în bot, dar își asumă
riscul. O altă țintă predilectă a lui Jimmy sînt mașinile. Nu contează
culoarea, marca sau anul de fabricație. Cîinele are un sistem
propriu de selecție și nu se lasă pînă cînd nu dă de cîteva ori cu
capul în portiere, spre stupefacția șoferilor care calcă prima oară în
zonă. Nici Liza și nici Jimmy nu au normă de hrană și nici instructor. Ei sînt însă răsfățații polițiștilor, pe care încearcă să-i răsplătească așa cum știu cel mai bine – printr-o fidelitate pe care mulți semeni de-ai noștri abia dacă o pot înțelege. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns