Pledoarie pentru o viață trăită altfel

Romulus Dan BUSNEA

După tot ce ne este dat să vedem și să auzim în ultima vreme, dar mai ales, după tot ce în plan real ne este dat să înghițim, ne aflăm pe calea abrutizării evoluției noastre. Oare cînd vom înțelege că pentru mulți dintre cei aflați în sferele înalte ale puterii, restul populației a rămas o masă ușor manevrabilă, un simplu cobai, pentru care viața nu mai reprezintă mare lucru atîta timp cît ea este dirijată din exterior? Mai sîntem în stare să luăm atitudine, să reacționăm, să ne opunem, sau nimic nu ne mai interesează în afara preocupărilor legate de traiul zilnic? A trecut românul ca ființă națională în conul de umbră al unei vieți mult prea zbuciumate, își pierde el treptat identitatea, flerul, puterea de sacrificiu, sau își compromite propria-i existență? Parcă toate încercările lui de a evolua spre bine sînt stopate, iar uneori sînt ridiculizate chiar de cei pe care i-am ales să ne conducă oarecum, destinele. Să nu credeți că vorbesc din punctul de vedere al unui om care nu a încercat să răzbată în viață, sau să lupte cu un anumit segment al uriașului sistem democratic din România corupt aproape în întregime. Lupta cu un astfel de sistem, atins pînă-n măduva oaselor de flagelul corupției, devine lupta lui Don Quijote cu morile de vînt. Mi se face pe zi ce trece, mai lehamite cînd văd cum orice încercare de demascare a faptelor ilegale, a unor grave acte de corupție, este stopată încă din fașă, după care, prin intermediul dezinformărilor și manipulărilor de tot felul este dată uitării, sau este demontată printr-o argumentație puerilă, susținută de multe ori și de o parte a mass-mediei aservită unor interese de grup. Totul se pierde în vidul legislativ, special creat de cei care doresc să li se piardă urma fărădelegilor comise. Nu mai departe, recentul caz al Loteriei Române, a reușit să pună pe jar milioane de cetățeni care au crezut că în țara asta se mai poate juca și cinstit. Nu doresc să intru în amănunte, ci doar să observ încă o dată – dacă mai era cazul – că, asupra acestei instituții ca și asupra altora, planează mari semne de întrebare, suspiciuni izvorîte din aceleași întrebări legitime, față de care nici o oficialitate nu s-a sesizat și nu a binevoit să dea un răspuns pentru liniștirea spiritelor încinse. Și brusc, la o zi după desemnarea cîștigătorului, cazul este închis și totul dispare ca o fantomă în noaptea visurilor. Așadar, iată stimabililor, o altă cacialma în fața căreia rămînem năuciți! Pe fundalul acestei năuciri generale, îmi revin în minte cîteva versuri puse pe note de chitară la spectacolul Folk You: „Bună țară, rea croială, mama ei de rînduială, / Ăia hoți, ăștia hoți, mama lor la toți! / Vin ai noștri, pleacă ai noștri / Noi rămînem tot ca proștii, / Ăia hoți, ăștia hoți, mama lor la toți!”
Dar ce să-i faci, toate astea nu sînt decît secvențe dintr-o viață care trece mult prea ușor pe lîngă noi. Lăsăm ceva în urmă, sau nu mai sîntem în stare de nimic? A sosit timpul mobilizării firilor noastre, sufletelor noastre, pentru a încerca să trăim altfel, așa cum ne propune Andrei Pleșu, un scriitor de o mare sensibilitate și rafinament artistic: „Dacă îți acorzi un cît de mic răgaz, dacă arunci de jur-împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționează. Șarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întîlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conține încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare să ia în serios agitația noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos”. Ce-ar fi să încercăm?ăm?
Romulus Dan Busnea 29.08.2007nii subtile, cu efect anesteziant

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!