Poate ne ajutǎ snobismul

Mai deunǎzi, am auzit ştiri care m-au bucurat. Cicǎ timişorenii organizeazǎ pânde ca sǎ-i prindǎ pe mâzgǎlicii de pereţi din oraş. Pardon, graferi, ca sǎ nu se spunǎ despre mine cǎ-s de la Ţǎrǎnoaia. Pe locuitorii din urbea bǎnǎţeanǎ îi deranjeazǎ cǎ nicio clǎdire istoricǎ şi niciun monument n-au rǎmas nesemnate de harnicii obsedaţi cu spray-uri în rucsac, care, în loc sǎ doarmǎ noaptea, bântuie prin oraş şi “decoreazǎ” strǎzile cu “opere de artǎ”. Cetǎţenii s-au organizat şi nu va lipsi mult pânǎ a se constitui în potere.

O altǎ veste vine din Bistriţa. Un ONG înființat de un grup de tineri şi-a propus sǎ scape oraşul şi împrejurimile sale de orice PET. Toleranţǎ zero faţǎ de recipientele aruncate aiurea, asta le e deviza. Dezamǎgiţi cǎ simplul apel la civilizaţia concitadinilor lor nu dǎ roade, bǎieţii oferǎ acum câte o limonadǎ pentru fiecare bidon de plastic adus la punctele lor de colectare. Iar rezultatele noii abordǎri au fost spectaculoase.

Cu aceste probleme, ale mâzgǎlelilor nocturne pe pereţi şi gunoaielor aruncate peste tot se confruntǎ şi Bacǎul. Dar pe noi ne-a deranjat mai puţin. Sper cǎ, dacǎ timişorenii şi bistriţenii au dat tonul, sǎ nu stǎm deoparte. Nu de alta, dar mulţi moldoveni îi privesc pe ardeleni ca pe o rasǎ superioarǎ, cu sânge albastru, şi cred cu tǎrie cǎ tot ceea ce fac aceştia meritǎ copiat.

Sigur, în acest fel de a gândi nu intervin educaţia, conştiinţa civicǎ sau pragmatismul, ci snobismul. Dar nici dorinţa de a fi trendy s-ar putea sǎ nu fie suficientǎ. Asta pentru cǎ în ecuaţie existǎ forţe antagonice puternice, pe care nici ardelenii sus-pomeniţi nu le pot struni aşa cum vor: snobismul – pe de o parte, lenea şi nepǎsarea – de partea cealaltǎ.

Pe cine pariem? Aceasta-i întrebarea!