Poeta Mirela Bălan îi invită pe cititori la „Supradoză” de trăiri

O nouă apariție editorială pe piața poeziei băcăuane a fost marcată vineri, 20 iunie, într-o atmosferă (mult prea) intimă, la Casa Memorială „George Bacovia” din Bacău, cea care a venit în întâmpinarea iubitorilor de vers fiind tânara scriitoare Mirela Bălan. Autoarea și-a lansat cel de-al doilea album de versuri, „Supradoză”, un volum caracterizat de cei care au înțeles nevoia de a-l citi și vorbi despre el ca unul esențial al trăirilor, al emoției.
„Autoarea se află într-un real progres față de volumul anterior, cel de debut („Un sărut mai adânc”, Bacău, editura ArtBook, 2011, n.r.) – a spus criticul literar prof. Petre Isachi. «Supradoză» este o carte a trăirilor, în care de remarcat este și configurarea muzicală. Inocența, tăcerea, amintirea fătului pierdut, vina, revolta, sufletul, uitarea, mintea carceră, trupul carceră, trenurile credinței, tristețea, frustrarea, teama, iertarea, iată tot atâtea stări pe care poeta le cântă definindu-și principiul poeziei, «să dezbrăcam de cuvânt poezia vieții, să ramână numai mirare»”.

La rândul ei, prof. Oana Bărbuț consideră că „volumul Mirelei este un spectacol al emoțiilor, textul este catharsisul care o ajută să treacă de dezechilibru”, iar criticul literar prof. Marius Manta, prezent de asemenea la lansarea volumului Mirelei Bălan, consideră că „mesajul acesteia este unul clar, el nelăsând loc de ambiguitate” și este atât de plin de trăire că, „o recitire a lui te va face să te întrebi ce muzică i s-ar potrivi?”.

Poeta însăși recunoaște că volumul este unul al emoțiilor, mai mult însă decât atât, scrierea lui a însemnat căutarea unor înțelesuri. Emoția a fost certificată, în cadrul evenimentului de lansare a „Supradozei”, și de un scurt recital al poeziei Mirelei Bălan susținut de actrița Florina Găzdaru. Structurat în trei mari „capitole”, „La periferia simțirii”, „Alchimia durerii” și „Reverberații”, volumul Mirelei Bălan își poate cuceri cititorul, credem și noi, dincolo de metaforă, prin regăsirea celui din urmă între stările și sentimentele celei dintâi, o permanentă căutare a înțelesului acolo unde el pare că nu poate fi găsit cum ar fi, de exemplu, în încercarea – încercarea absolută! – a unei mame de a(-și) înțelege pierderea fătului. Poezia Mirelei Bălan este, cu adevărat, emoție, iar în ceea ce ne privește considerăm că versul autoarei, cel puțin cel din „Supradoză”, ar merita atenție într-un cadru mult mai larg, dincolo de cercuri restrânse de orgolii. Volumul a apărut la editura ePublishers din București.