Toamna literara bacauana continua cu aniversarea zilelor de nastere a inca trei importanti poeti din urbea lui Bacovia: Octavian Voicu, Dumitru Braneanu si Ioan Prajisteanu. Regretatul poet si istoric Octavian Voicu, cel care se despartea de oameni cu memorabilul salut „Cu iubire dragule”, ar fi implinit vineri, 28 octombrie, virsta de 71 de ani (n.28 oct.1940, Ungureni, Bacau – d.7.ian.2005, Bacau). Dupa ce timp de un a fost profesor suplinitor de limba si literatura romana, Octavian Voicu este admis in 1961 la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universitatii „Al.I.Cuza” din Iasi, unde pina in anul 1966, urmeaza cursurile sectiei istorie-romana, perioada in care frecventeaza cenaclurile iesene, conducind intre 1964 si 1965, in calitate de presedinte, cenaclul „Nicolae Labis”. Va debuta cu patru poeme in revista „Luceafarul” (1964), iar doi ani mai tirziu, redebuteaza, prezentat de Mihai Dragan, in revistele „Cronica” si apoi „Ateneu”, de aceasta data cu pseudonimul Octavian Voicu (numele sau de familie fiind Constantin Puscuta). Va lucra ca profesor la Scoala generala din Bijghir, metodist la Casa de Cultura Bacau, bibliograf la Biblioteca Institutului Pedagogic Bacau, referent si secretar literar la Teatrul „Bacovia” (dupa ce absolvise cursuri de perfectionare in teatrologie la IATC Bucuresti), director la Teatrul de Animatie „Licurici” din Bacau, consilier cultural, redactor si redactor-sef la revista „Ateneu”, ultima functie exercitata fiind cea de secretar literar la Teatrul Dramatic „Bacovia”. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) in 1978, printre volumele publicate numarindu-se: „Ce intemeiaza privighetoarea” (1973), „Viata pe rod” (1975), „Cit esti lumina” (1979), „Nu ucideti pasarea alba” (1985), „Cartea locului” (1986), „eu sunt, tu esti, EL Este” (1998) etc. Editura „Plumb” din Bacau il va include in colectia „Scriitori Contemporani, publicind in 2000, volumul „Pagini alese”, ce include pe linga poezii din volumele precedente, si 15 inedite. Fiul sau, Dionis Puscuta a declarat ca are in posesia sa peste 30 de caiete, memorii ale tatalui sau, pe care le va oferi spre publicare fara a pretinde drepturi de autor. Vicepresedintele CJ Bacau, Dumitru Braneanu, inginer horticol si profesor cu doctorat in domeniu, dar si un subtil si elegant poet, a implinit miercuri, 26 octombrie, 58 de ani (n.26 oct.1953, Hirtop, Suceava). A debutat in literatura in anul 2000, cu volumul de poeme „Suntem fiii acestui pamint”, dupa care au urmat: „Insemnari de pe acoperisul vietii” (2003), „Vara tirzie” (2006), „A obosit lumina” (2007), „Pe muchie de poem” (2008), „Pelerin la templul cuvintului” (2011). Este membru al USR din anul 2009. Directorul prestigioasei reviste de cultura „Plumb”, poetul si editorul Ioan Prajisteanu (membru al USR), s-a nascut in aceeasi zi cu Octavian Voicu, dar in 1951, implinind vineri, 28 octombrie, frumoasa virtsa de 60 de ani (n.28 oct.1951, Schineni-Saucesti, Bacau). Scrie vorba cuiva, „rar, dar bine!”, fiind unul dintre poetii care a prins „contur” in lirica romaneasc actuala. Are publicate pina in prezent, 3 volume de poezii: „Taierea limbii” (1995), „Impozit pe cuvinte” (2005) si „Umbre far de contur” (2009). (Romulus Dan Busnea)
Romulus Dan Busnea a zis
Nu-mi permitema un text cu prea multe greşeli, aşa că iată-l într-o variantă ceva mai corectă:
Vouă artiştilor băcăuani,
Am uitat mulţi dintre noi , să iubim tot ce ne-a dat bunul Dumnezeu pe acest pământ, în special OAMENII. Trecem deseori fugari unii pe lângă alţii, de multe ori fără a ne privi în ochi, ruşinaţi de însăşi indiferenţa noastră. Precipitaţi, încrâncenaţi, revoltaţi şi prea însinguraţi, uităm că mai există şi frumos, că mai există viaţă de trăit cu adevărat, că mai există poezie. Să nu-i uităm, să-i pomenim, să-i sărbătorim pe toţi cei care s-au pus în slujba sufletului nostru, prin cuvântul scris, prin muzică, prin artă. EI SUNT CEI CARE NE ARATĂ FAŢA FRUMOASĂ A IUBIRII.
V-aţi gândit vreodată ce stearpă ar fi viaţa noastră fără poezie, fără muzică, fără culoare?
Haideţi, într-un minimum efort de răsplătire, să le mulţumim, să le urăm ori de câte ori avem prilejul acestor ,,frumoşi nebuni”, un ,,La Mulţi Ani!” din toată inima, să-i respectăm şi să-i iubim, aşa cum ne iubesc şi ei, dăruindu-ne nouă, un colţişor din măreţia sufletelor lor.
În faţa tuturor, mă-nclin cu plecăciune.
Autorul