Poetul băcăuan al iubirii, Octavian Voicu

Octavian Voicu, pe numele său Constantin Pușcuță, s-a născut la 28 octombrie 1940, în satul Viforeni, comuna Ungureni. A absolvit în 1966, cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, specializarea Istorie Universală-Literatură Universală. în anul 1964, a publicat patru poeme în revista „Luceafărul”. în anul 1966, a apărut în „Cronica” și „Ateneu”. între anii 1969-1985, a fost numit secretar literar la Teatrul „Bacovia”, domeniu în care a absolvit, în anul 1970, și un curs de perfecționare în teatrologie. Debutul editorial a avut loc în 1973, cu volumul „Ce întemeiază privighetoarea” la editura Junimea. Au urmat: „Viața pe rod” (1975), „Cît ești lumină” (1979), „Cartea locului” (1986). în anul 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor și al Asociației Scriitorilor din Iași. între 1986-1998, a publicat în revistele: „Ateneu”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Jurnalul literar”, „Convorbiri literare”. între 1985-1992, a fost secretar literar-director al Teatrului de Animație Bacău. între 1992-1996, a activat în calitate de consilier teritorial al Inspectoratului pentru Cultură Bacău. Din anul 1996, a funcționat în calitate de consilier literar la Teatrul „Bacovia”. S-a stins din viață la Viforeni, în casa părintească, în sfînta zi a serbării Soborului Proorocului Ioan Botezătorul, 7 ianuarie, la orele 5.30 ale dimineții. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!