Poetul de la orfelinat

• un copil orfan compune versuri cu o ușurință dezarmantă

A crescut prin leagăne de copii, a avut parte de lipsuri, dar asta nu l-a împiedicat pe Ionuț Niță (foto), să compună poezii cu o ușurință dezarmantă. „Deși nu sînt specialistă, cred că poeziile lui Ionuț ar plăcea oricui. Personal, m-a impresionat foarte mult o poezie despre părinții care mor fără a-i cunoaște”, spune Florentina Prichici, directorul Centrului „Profamilia” din Bacău, unde trăiește Ionuț. „Prima poezie am scris-o în clasa a VIII-a. Pur și simplu, am așternut pe hîrtie ceea ce simțeam”, spune băiatul, care recunoaște că e un tip mai retras și un sentimental. Versurile lui Ionuț sînt prea expresive pentru a nu te gîndi imediat că băiatul e unul dintre copiii pe care părinții nu l-au dorit și au preferat să-l abandoneze într-un orfelinat. „Știu că am părinți, dar nu mai țin minte la ce vîrstă am fost părăsit. Știu că primul centru de plasament în care am stat a fost la Comănești. Pe la nouă ani am fost trimis la centrul de plasament din Tîrgu Ocna, unde am și fost dat la școală. În clasa a IV-a am aflat că mai am un frate vitreg, Cosmin, cu nouă ani mai mic decît mine. În 1996, cînd acesta avea trei ani, ne-am întîlnit la centrul din Tîrgu Ocna”, povestește Ionuț Niță.

În decembrie 2002, mezinul Cosmin a ajuns la „Profamilia”, pentru ca, două luni mai tîrziu, să fie urmat și de Ionuț. Micul scriitor, apreciat de toți colegii lui, nu a stat prea mult pe gînduri și, acum cîteva zile, a răspuns unei noi provocări: concursul „Floarea de colț”, o întrecere deschisă copiilor din centrele de plasament și care se desfășoară pe cinci secțiuni- creație literară, desen, actorie, științe reale și științe sociale. El nu ascunde că și-ar dori ca poeziile lui să fie publicate într-un volum, și nici că e convins că „Cel de sus va sta alături de el, la concurs”. Un vis care are toate șansele să devină realitate. (Nicoleta BICHESCU)