Politica, fotbal si lifturi

Recunosc faptul ca nu sint un iubitor al fotbalului. Mi s-a facut lehamite de toate aranjamentele, „cooperativele” si – mai ales! – de mitocania multora dintre patronii cluburilor din Romania, incit prefer sa evit pina si stirile despre acest sport.

Iata, insa, ca in aceste zile de relaxare nationala, oriunde am mers si indiferent cu cine am vorbit, subiectul „la zi” a fost mingicareala din prima liga. Meciurile celor de la Steaua sau de la CFR Cluj au tinut lumea in fata televizoarelor si mintile departe de treburile politice. Nu credeam ca oamenii vor fi mai interesati de arbitrajele Nasului de la Federatie decit de viitorul comunitatilor in care traiesc…
Dupa cum merg lucrurile, campania electorala va incepe – de facto – de joi sau, poate, de saptamina viitoare, abia dupa ce campioana va fi desemnata. Candidatii se agita, se injura reciproc si incearca sa atraga atentia electoratului. Efectele sint, deocamdata, aproape nule sau penibile. Un pretendent la functii mari (om serios, de-altfel…) si-a pus poza prin toate lifturile si ne indemna sa mergem in sus, cu el. Pai daca plec de la un prieten, locatar la etajul 9, cu cine cobor?!… In plus, indemnul ma duce cu gindul ca omul vrea cu tot dinadinsul sa fie insotit in lift, neputind trece singur de la un „nivel politic” la altul… Ii urez succes si sa nu se mai teama de toate prostiile… Oricum, in sus sau in jos, doar noi, proprietarii lifturilor, stabilim directia.
Alt candidat (zice el, independent) pare ca a intrat in cursa doar la cererea unui lider de partid pentru a lua din voturile unui alt independent ce se dovedeste un adversar serios. Este si asta o metoda de a manipula optiunile electoratului si de a slabi fortele contracandidatilor. Succesul unor asemenea strategii depinde de inteligenta alegatorilor. Si, va rog sa ma credeti, am impresia ca electoratul bacauan este mult mai inteligent decit majoritatea celor care acum ii cersesc voturile…
Traim intr-un oras si intr-un judet in care sint multe lucruri neincepute sau neterminate. Avem nevoie de manageri comunitari, de oameni care stiu si ce, si cum trebuie facut. Discursurile despre tranzitie, ideologii, „greaua mostenire”, „tilharii istorici” si dominatia otomana nu ma mai intereseaza. Cind aud cite un politician spunind despre advesarul lui ca este hot, nu ma convinge ca el este mai cinstit. „Decit cu un prost la cistig, mai bine cu un destept la paguba!” – spune un vechi proverb. Astept candidatii care sa ma convinga pe deplin ca sint si inteligenti, si capabili sa se puna, eficient, in slujba celor care ii voteaza. Citind programele electorale si declaratiile multora dintre cei ce se inghesuie la jiltul puterii, descopar faptul ca arareori se regasesc in ele nevoile curente, acute ale localitatilor. Majoritatea candidatilor vor cu tot dinadinsul sa sarim etape, sa devenim, peste noapte, europeni get-beget. Aud vorbe mari despre subsidiaritate, despre relatii europene, despre noi centre de cercetare, insa nu avem sosele, strazi printre blocuri, parcari adevarate, nu avem politie care sa lupte cu infractorii sau macar sa nu fraternizeze cu acestia, nu avem apa de calitate (si la preturi omenesti), nu avem disciplina in constructii (fiecare tip cu bani si relatii obtine un PUZ asa cum vor muschii lui), nu avem institutii informatizate functionale si multe altele. De aceea cred ca prima calitate a candidatului ideal ar fi sa iubeasca localitate pe care doreste sa o administreze. Daca nu se identifica, in primul rind, cu aspiratiile si nevoile semenilor sai, atunci nu merita atentia noastra. Poate sa ramina acolo unde este: om de afaceri, profesor, sofer, economist sau jurist pentru ca este mai de folos societatii facind ceea ce se pricepe. Pentru ca asa a fost intotdeauna: multi chemati, putini alesi!…