Laurențiu Neghină, primarul din Onești, apare ca susținător pe afișele electorale ale candidatului USL, Constantin Avram, dar și pe ale amicului său, Valerian Vreme, de la ARD. Chicote, zâmbete, coate discrete. Cum e posibil să susții doi candidați simultan? Mai e loc de prietenie în ghemul de interese politice? Unii rostesc NU categoric, alții POATE, în timp ce DA se aude clar din foarte puține direcții. La polul opus, avem episodul mai vechi al votului în Parlament asupra numirii lui Leonard Orban ca ministru pentru fondurile europene. Fratele său, Ludovic, s-a pretins sfâșiat între datoria pentru partid și față de frate. La vot, s-a abținut.
Cele două situații sunt edificatoare și dezvăluie adevăratele calități ale oamenilor. Cum poți spune că nu-ți votezi fratele, pentru că e în alt partid? Ce resorturi bolnave te pot fac să crezi că e bine să te delimitezi în halul ăsta? Între noi fie vorba, abținerea a semănat mai mult cu ghipsul generalului Stănculescu, în scena fugii cu elicopterul. Piciorul rupt n-a fost numai o neutralitate forțată, ci o veritabilă trădare.
Trăim într-o lume a clișeelor, auzim de pe băncile școlii că politica e o curvă, dar poate nu e obligatoriu să confirmăm la nesfârșit derapajele de la moralitate. Un politician care își ține prieteniile dincolo de alianțele politice în care ajunge, de voie sau de nevoie, este demn de respect, chiar și în situații inedite, cum e cea de la Onești.
Parcurgem o campanie electorală în care partea cea mai frumoasă este la vedere, pe bannere, afișe, meshuri. Dar e numai vârful aisbergului, în subterane se duce o luptă cu accente mizerabile. Mailuri otrăvite, minciuni, manipulări, provocări, ordinării. În câteva zile poate ajungem și la oase rupte, n-ar fi tocmai o premieră. Se mai gândește cineva la public?
Candidații cu șanse de câștig sunt cei care simt oamenii. În plină criză, e mai puțin important de unde vine candidatul, pe cât de covârșitor contează încotro se îndreaptă. În Bacău, avem doi candidați olteni, Nicu Marcu, de la USL, și Gabriel Berca, de la ARD. Așa numitul „băcăuanism” a contaminat și campania asta electorală, se aruncă miștouri cu olteni peste garduri. În cele din urmă, așa cum s-a demonstrat, alegătorii nu caută candidații la certificatul de naștere, dar sunt teribil de atenți la trecutul recent. Adică la prietenii politicienilor. Va lua votul candidatul care nu-și uită amicii, indiferent de briza politică.
Un politician care se dezice de prieteni ca să câștige puncte politice nu merită cu adevărat atenție, pentru că nu are caracter. Și nici viitor, în ciuda legendei cu „politica e o…”.
Florin Popescu
Ce limbuta usoara ai incercat sa-i dai Florine lui Neghina! Pledoaria ta este falsa pentru ca omul nostru nu e atat de sofisticat pe cat vrei tu sa-l prezinti. In realitate comportamentul lui este expresia curvasarelii tipice din politica romaneasca si daca are cineva de pierdut din toata povestea asta electorala el este acela. La o minima analiza ,din perspectiva pozitiei fata de campania electorala ,avea trei optiuni :neutralitatea prin neimplicare , sprijinirea USL sau ARD. Pentru ca este evident ca USL va castiga alegerile si in consecinta primele doua optiuni ar fi creat premisele ca onestenii sa fi fost sprijiniti de administratia de dupa 9 decembrie iar el ca membru al UNPR ar fi respectat intelegerile partidului. Sprijinirea doar a ARD, in eventualitatea castigarii locului de deputat de Vreme ,ii punea pe onesteni in pozitia ingrata de a fi in opozitie cu tara. Asa cum spuneam omul nostru nu este foarte sofisticat si a ales sa sprijine pe Vreme dar nu a putut spune nu nici celor de la USL asa incat i-a bulversat pe onesteni.Daca intradevar avea caracter si punea pret pe prietenie inaintea politicii avea posibilitatea de a o arata fara echivoc dandu-si demisia din UNPR si se inscria in PDL. Dar in politica mai mult decat in viata de zi cu zi nu exista prietenii ci doar interese cred ca prietenia dintre Vreme si Neghina are la mijloc doar fosnitori.