Ne-a fost dat sa o constatam si pe asta: nu intotdeauna gura pacatosului adevar graieste. Uneori o mai ia si pe aratura, dupa cum obisnuieste romanul sa o spuna, indemnat de propriu-i spirit umoristico-zeflemitor. Numai ca atunci cind adevarul neadevar este rostit de cineva care este investit si cu responsabilitatea cea mai inalta a cuvintului, orice tentativa de deturnare a realitatii capata cu totul alte sensuri si conotatii. Cunoscut si recunoscut pentru spiritul sau nonconformist chiar si in imprejurari ce exclud voluntarismul verbal, presedintele Traian Basescu a afirmat ca in parlamentul Romaniei numarul senatorilor si deputatilor fosti comunisti si demnitari ai regimului trecut nu depaseste cinci la suta, iar influenta lor politica este minora si, deci, de neluat in seama. Declaratia, facuta la intilnirea cu reprezentantii comunitatii romanesti din capitala Frantei, unde s-a aflat in vizita oficiala, a stirnit numeroase nedumeriri si semne de intrebare atit in rindul diasporei, dar mai ales printre romanii din tara, cu atit mai mult cu cit acelasi personaj controversat a apreciat ca pentru aflarea adevarului ar trebui scrisa o istorie a celor cincizeci de ani de comunism. O istorie obiectiva, am mai spune noi, care sa o protejeze de pacatul facerilor mincinoase de care tot avem parte.
Reactiile si punerile la punct ale unei astfel de atitudini au fost prompte si deloc menajante. Presedintele-cirmaci crede ca descopera continentul american atunci cind face o asemenea declaratie, dar el nu vrea sa accepte evidentele; anume, ca e intr-o grava si nepermisa eroare pentru un sef de stat, sint de parere numerosi conationali. Adevarul este altul: nu acesti cinci la suta comunisti reprezinta problema de fond, ci relatiile lor dubioase si ticaloase in paienjenisul mafiei de tranzitie. Aceste relatii au de partea lor deciziile si foloasele in chestiunile majore. Aici e buba care trebuie sparta daca vrem sa ne debarasam de spectrul trecutului cu toate relele pe care inca mai sintem obligati sa le suportam. Toata floarea pesedista face parte din tagma asta, dar nici despre alti lideri de partide nu se poate spune ca n-ar emana miasme de trandafiri rosii, prefacindu-se ca nici usturoi n-au mincat si nici gura nu le miroase. Puntul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, mult-discutata lege a lustratiei sau cea a lui Tico Dumitrescu, alaturi de alte numeroase tentative de asanare morala a spectrului politic romanesc au produs doar efectul de bumerang, reusind doar sa statueze principiul emanat de insasi revolutia romana: la vremuri noi, tot noi!
E curat-murdar ceea ce ne spune presedintele nostru, exclama unul dintre compatrioti; el de ce nu se include printre relicvele comunismului?! Cum de ce?!, raspunde un altul; doar se stie ca hotul striga cel mai tare: prindeti hotul! Asemenea atitudini tin de ceea ce se cheama politica strutului – capul in nisip si coada la vedere. Care politica nu de putine ori da si rezultate. Minciuna, prefacatoria si obraznicia fiind aliatii ei de nadejde. Starea noastra de astazi le-o datoram lor, dar si coruptiei, imposturii politice, demagogiei si incompetentei.
Sa ne spuna presedintele ca nu-i asa?!
Lasă un răspuns